Citesc în presa din ultimele zile precum că domnul prefect Emilian Soare, în cuvântul ținut cu prilejul comemorării eroilor evenimentelor din decembrie 1989, s-a pronunțat pentru schimbarea denumirii Pieței Milea. Lucru de bun-simț și de foarte mare actualitate, după cum se va vedea în continuare.
Cred că nu există în aceşti peste treizeci de ani o dovadă mai clară a diletantismului, ignoranţei, lipsei de cultură şi nu în ultimul rând a îndoctrinării comuniste a multor politicieni care s-au perindat ca factori de decizie de care ar fi depins schimbarea despre care vorbește prefectul Soare.
Un scurt istoric al pieței începe în anul 1950 când, într-o amplă acțiune de înlocuire a denumirilor legate de vechiul regim „burghezo-moșieresc”, a fost schimbată și vechea denumire a Pieței Episcopiei în Piața Vladimir Ilici Lenin, care s-a fixat ulterior în mentalul colectiv al piteștenilor drept Piața Lenin. Tot atunci s-au dărâmat și au fost topite busturile lui I.C. Brătianu, I.I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu.
În decembrie 1989 piața a fost locul de întâlnire a celor care voiau să-l dea jos pe Ceauşescu. În acele zile tulburi s-au strâns aici câteva mii de oameni care scandau „Jos Ceauşescu!”. Cei mai îndrăzneţi au intrat primii în sediul fostului Comitet Judeţean P.C.R.. Ei bine, în acele momente de radicalizare a atitudinii anticomuniste, era normal ca primul C.F.S.N. să schimbe denumirea pieţei. Şi pentru că toată lumea era sub impactul emoţional al morţii generalului Milea, argeşean de fel, s-a hotărât în unanimitate ca piaţa să-i poarte numele. Deşi atunci era considerat erou, ulterior biografia sa a devenit din ce în ce mai tulbure, încât şi momentul sinuciderii a fost pus la îndoială. Întrucât nici până astăzi nu se ştie cu adevărat ce s-a întâmplat atunci, este bine să nu ne pronunţăm dacă generalul Milea este un erou sau un criminal, ce ar fi stat ani buni în puşcărie precum alţi colegi de-ai săi, generali din perioada respectivă. Dacă nu s-ar fi „sinucis”, bineînţeles.
Ei bine, comedia de aici începe! Întrucât această anomalie devenise destul de supărătoare, au fost voci în presă, şi nu numai, care au amendat-o, cerând să se ia în discuţie schimbarea denumirii. Culmea este că cei ce se ocupau cu aşa ceva în primărie au spus că nu există nicio hotărâre de schimbare a denumirii Pieţei Lenin în Piaţa Vasile Milea. Probabil că atunci, în iureşul evenimentelor, nu a mai stat nimeni să consemneze tot ce hotărau organele nou emanate. În consecinţă, din punct de vedere legal, piaţa îşi păstrează în continuare vechea denumire Piaţa Lenin, cu toate că noua denumire, Piaţa Vasile Milea, s-a impus odată cu trecerea anilor, dar nelegal. O spune una dintre cele mai autorizate voci din Primaria acelor ani, secretarul acesteia, Iosif Cerbureanu: „Lucrez în Primărie din 1990 și cunosc foarte bine situația. Chiar atunci, în decembrie 1989, sau dacă nu atunci în primele zile ale lui 1990, Consiliul Frontului Salvării Naționale de la Pitești ar fi emis o hotărâre prin care a fost denumită piața centrală din Pitești «Piața Vasile Milea». Numai că această hotărâre nu există nicăieri, la primărie nu o avem. În plus, C.F.S.N.-ul nu avea această atribuție, de a da denumiri piețelor sau străzilor. Din punct de vedere legal nu există nicio hârtie care să ateste că se numește Piața Vasile Milea… Din moment ce acea hotărâre nu există, teoretic piața se numește tot V.I.Lenin, cum se numea înainte de 1989”.
Citește și Lecția de istorie. Regimentul 4 Argeş, în Războiul pentru Întregire Naţională
În 2006, Marin Rădulescu, profesor de limba şi literatura română şi consilier pe atunci al municipiului Piteşti, un om de bun-simţ, a propus în Consiliul Municipal schimbarea denumirii. Eventual în Piaţa Sfântul Gheorghe, având în vedere că se află în preajma cunoscutei biserici. Puteţi crede aşa ceva?! Propunerea a fost respinsă. „Să rămână aşa cum este!”, au strigat rinocerii. Ba mai mult, Tudor Pendiuc, primarul Piteştiului pe atunci, la interpelarea unui ziarist de la Adevărul a răbufnit: «Fir-ar al dracului să fie, că le-am zis să o schimbăm! Unul a zis să-i spunem „Şerban Vodă”, altul „Revoluţiei”, altul „Lalelelor”… şi uite aşa n-am ajuns la nicio finalitate. Nu vreau să mă scuz, dar am preferat să mă concentrez asupra unor probleme mai arzătoare». Care erau acele probleme arzătoare s-a putut vedea ulterior… Nu am informații că între timp lucrurile s-au schimbat.
Nu știu dacă domnul prefect Soare ia în calcul ce implicații vor fi în viitor dacă inițiativa domniei sale va fi bifată la capitolul ”vorbe aruncate-n vânt…” În acest caz o bună colaborare cu domnul primar Gentea ar fi de mare folos și ar fi o dovadă de înțelegere a clasei politice în probleme de interes general.
Prof. dr. Cornel Carp
0 Comentarii