Lecţia de drept. Regimul matrimonial şi convenţia matrimonială

Căsătoria dă naștere, alături de drepturi și obligații personale, unui ansamblu de drepturi și obligații de natură patrimonială, astfel că viitorii soți pot alege, prin convenție matrimonială, regimul matrimonial care va guverna relațiile materiale dintre ei. Legistația în vigoare permite opțiunea între comunitatea legală de bunuri, separația de bunuri ori comunitatea convențională, iar când soţii nu încheie o convenţie matrimonială, li se aplică de drept regimul comunităţii legale.
Regimul matrimonial ales are caracter flexibil și mutabil, adică, după cel puțin un an de la data încheierii căsătoriei, soții pot să înlocuiască un regim matrimonial cu altul sau pot să îl modifice.
Convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu
consimţământul părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut stabilit dinainte, fie înainte de căsătorie, fie în timpul căsătoriei.
Bunurile dobândite de oricare soț în timpul comunității legale de bunuri sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie, cu excepția, de exemplu, a bunurilor de uz personal, bunurilor destinate exercitării profesiei, bunurilor dobândite prin moștenire legală sau prin testament, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut în mod expres că ele vor fi comune, despăgubire pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți etc., care rămân bunuri proprii.
Când soţii optează pentru regimul comunităţii convenţionale, cuprinsul convenţiei matrimoniale se poate referi la includerea în comunitate, total sau parţial, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor de de uz personal şi a bunurilor destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri, la restrângerea comunităţii la bunurile sau datoriile anume determinate în convenţia matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepţia obligaţiilor asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei etc.
În cazul comunităţii convenţionale, soţii pot stabili anticipat, la data încheierii convenţiei matrimoniale, cota parte ce le revine din bunurile achiziţionate în comun în timpul căsătoriei şi orice modificare a acestei clauze va fi precedată de lichidarea regimului matrimonial şi încheierea unei alte convenţii matrimoniale.
Regimul separaţiei de bunuri este, comparativ cu celelalte regimuri matrimoniale, cel care oferă cea mai mare independenţă patrimonială soţilor, care pot opta ca fiecare să fie proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după data încheierii căsătoriei.
Dezavantajele constau în faptul că nu se stabileşte o comunitate de interese între soţi, care sunt nevoiţi, în permanenţă, să ţină evidenţa bunurilor achiziţionate şi a datoriilor contractate, lipsa acestora putând produce confuzii în cadrul patrimoniilor lor.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept