Legea instituie răspunderea penală începând cu vârsta de 14 ani, dar există și proceduri specifice în cazul în care, persoanele care comit infracţiuni sunt minori sub 14 ani, adică se instituie acestora măsuri speciale de protecție, cum ar fi plasamentul sau supravegherea specializată.
Dacă se constată săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de un minor care nu răspunde penal, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului face o solicitare părinților în vederea obținerii acordului pentru aplicarea uneia din măsurile speciale de protecție.
Dacă nu se obține acordul părinților, se introduce cerere la tribunalul de la domiciliul copilului sau la cel în a cărui circumscripție este găsit minorul, în vederea dispunerii unei măsuri de protecție, ataşându-se şi un raport referitor la copil, care să cuprindă tipul de personalitate a acestuia, eventualele antecedente, condițiile în care a fost crescut sau orice alte date ce pot ajuta instanța în vederea formării convingerii sale cu privire la măsura ce se impune a fi luată.
În vederea stabilirii măsurii de protecție se au în vedere mai multe criterii, cum ar fi cele legate de condițiile care au favorizat săvârșirea faptei, gradul de pericol social sau riscul de a mai comite alte fapte.
Măsurile de protecție, deși privesc menținerea minorului în mediul familial, impun respectarea unor obligații, cum ar fi frecventarea cursurilor școlare, urmarea unor tratamente, interzicerea de a se afla în anumite locuri etc.
În cazul în care nu este posibilă menținerea minorului în sânul familiei sau atunci când nu se îndeplinesc obligațiile stabilite, se poate recurge la măsura de protecție a plasamentului în familia extinsă sau în cea substitutivă, cu îndeplinirea obligațiilor amintite anterior, considerându-se că în acest loc beneficiază de o supraveghere sporită.
Potrivit Codului penal, minorii pot răspunde penal începând cu vârsta de 14 ani, până atunci existând o prezumție absolută că sunt lipsiți de discernământ, iar între 14 și 16 ani există o prezumție relativă că sunt lipsiți de discernământ, prezumție care se poate răsturna, iar de la 16 ani minorii răspund penal potrivit legii.
Sancțiunile aplicabile de instanțele de judecată minorilor infractori sunt exclusiv măsuri educative, dintre care unele privative de libertate, adică internarea într-un centru educativ sau internarea într-un centru de detenţie, altele neprivative de libertate, adică stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână sau asistarea zilnică..
Prima opțiune a instanţelor constă în luarea unei măsuri neprivative de libertate, dar, dacă nu este îndestulătoare pentru atingerea finalității pedepsei, atunci se aplică una din sancţiunile privative de libertate.
Atunci când minorul a mai săvârşit o infracţiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă, care a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat sau atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, minorului i se aplică obligatoriu o măsură educativă privativă de libertate.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
