Perimarea executării silite este o sancțiune aplicabilă creditorului, care a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, iar mijloacele procedurale prin intermediul cărora se poate constata sunt următoarele:
Executorul judecătoresc are obligația să verifice din oficiu dacă termenul de perimare a executării silite s-a împlinit, apoi să solicite instanței să o constate, pe calea unei cereri, care se va soluționa în contradictoriu cu toate părțile raportului juridic execuțional.
Orice parte interesată va putea, de asemenea, să solicite în instanță constatarea perimării executării silite, iar termenul limită până la care se poate formula este marcat de data efectuării unui nou act de executare de care partea ia cunoștință, de natură a conduce la continuarea urmăririi silite, moment de la care trebuie să acționeze în sensul exercitării contestației la executare.
Neuzând de calea contestației la executare, partea interesată va pierde posibilitatea de a mai invoca perimarea executării silite pe calea unei cereri separate, ca efect al decăderii din acest drept.
Dacă executorul judecătoresc continuă urmărirea silită, după împlinirea termenului de perimare, oricine are interes va putea solicita, pe calea contestației la executare, constatarea intervenirii perimării, cu consecința desființării actelor de executare.
În situația în care creditorul solicită continuarea executării silite, iar executorul judecătoresc refuză pe motiv că s-a împlinit termenul de perimare, acesta va întocmi un proces-verbal, ulterior având posibilitatea de a se adresa instanței de executare în vederea constatării intervenirii incidentului procedural sau partea interesată va avea posibilitatea să formuleze contestație la executare față de refuzul executorului judecătoresc.
Într-o asemenea ipoteză, dacă executorul nu acționează, iar instanța admite contestația la executare promovată de creditor împotriva refuzului acestuia, procedura de urmărire silită va continua.
În ipoteza respingerii contestației la executare și în lipsa invocării de către debitor a excepției de perimare în cadrul contestației, procedura de urmărire va rămâne în nelucrare până în momentul în care executorul judecătoresc, în exercițiul rolului activ, va solicita instanței constatarea intervenirii perimării, debitorul nemaiavând această posibilitate, ca urmare a decăderii din dreptul de a o mai invoca.
Soluția rămâne valabilă și pentru ipoteza în care refuzul executorului de a continua executarea nu s-a datorat constatării impedimentului perimării, ci altui motiv.
Dacă partea interesată nu a solicitat constatarea perimării în condițiile și termenele procedurale arătate și nici executorul judecătoresc, executarea silită va continua, iar cea finalizată va fi considerată legal îndeplinită, ca efect al decăderii părții interesate din dreptul de a mai invoca acest incident procedural.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
