Conform hotărârilor legale, executarea silită cu privire la minori poate să aibă loc atunci când măsurile cu privire la aceștia sunt prevăzute într-un titlu executoriu – cum ar fi o hotărâre judecătoreasca sau act notarial – şi privesc stabilirea locuinţei minorului, înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul (program de vizită), precum şi alte măsuri prevăzute de lege.
Pentru început, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.
Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi – sume de bani, de către instanţa de judecată.
Dacă în termen de o lună de la data la care i-a fost comunicată încheierea, debitorul nu îşi execută obligaţia, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită, care nu se poate efectua decât în prezenţa unui reprezentant al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi, atunci când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog.
Evident că niciunei persoane nu îi este permis să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.
În situația în care executorul constată că minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor – părintele la care se află minorul sau manifestă aversiune faţă de creditor – părintele care pornește executarea, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale şi pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
Reprezentantul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului va sesiza instanţa de judecată, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.
La finalul programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, iar după primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite.
Dacă şi în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalităţi.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Neplata impozitelor și a contribuțiilor fapte de evaziune fiscală
0 Comentarii