Pentru motive temeinice și dacă este în interesul copilului, instanța de tutelă poate recunoaște minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exercițiu, adică aptitudinea de a încheia singur acte juridice civile și care începe, ca și regulă, la data când persoana devine majoră.
Reglementarea legiuitorului este lacunară, deoarece nu prevede, nici măcar cu titlu de exemplu, motivele temeinice pe care instanța de tutelă își poate baza hotărârea de recunoaștere a capacității depline de exercițiu a minorului, astfel că temeinicia motivului rămâne complet la discreția instanței, care va lua decizia după ascultarea părinților sau a tutorelui și, când este cazul, după avizul consiliului de familie
Pot fi considerate motive temeinice pentru care se solicită acordarea capacității depline de exercițiu următoarele: părinții minorului nu țin legătura cu acesta, minorul este încadrat în muncă și își poate asigura întreținerea prin mijloace proprii, minorul dorește să urmeze o formă de pregătire profesională care în mod normal ar necesita încuviințarea ocrotitorilor legali, minorul a dat naștere unui copil, astfel că trebuie să își exercite la rându-i atribuțiile părintești etc.
Situație deosebită este cea a minorului asupra căruia există instituită măsura de protecție specială de tipul plasamentului.
În acest caz, el poate solicita emanciparea sa în cazul în care se încadrează în muncă, își găsește o locuință și dorește să părăsească sistemul de protecție.
Instanța de tutelă va aprecia în mod suveran temeinicia motivelor arătate și, dacă ele justifică acordarea capacității depline de exercițiu în mod anticipat, va admite cererea.
Într-o astfel de cerere adresată instanței de tutelă, în calitate de reclamant, va figura minorul care a împlinit vârsta de 16 ani care, pentru motive temeinice, dorește acordarea capacității depline de exercițiu anticipate și pe care trebuie să le expună și să le dovedească.
În cazul în care există acordul ocrotitorului legal, minorul va formula cererea personal, asistat de aceștia.
Atunci cînd ocrotitorii legali se opun, părintele/tutorele va figura în cerere ca intimat, iar solicitarea îmbrăcând un caracter contencios astfel că se va solicita instanței desemnarea unui curator special care să apere interesele minorului.
În concluzie, în ceea ce priveşte persoana minorului emancipat, acesta iese de sub autoritatea părintească (sau, după caz, de sub măsura de ocrotire, în cazul în care ocrotirea nu se realizează prin părinţi), dar îşi păstrează statutul de copil în raport cu părinţii săi.
Consecinţele sunt următoarele: a) nu mai poate fi antrenată răspunderea părinților pentru fapta minorului emancipat care a ieşit de sub autoritatea lor; b) cu toate acestea, subzista obligaţia părinţilor de întreţinere a copilului major, aflat în continuarea studiilor, c) minorul emancipat, nu devine major, păstrându-şi statutul de minor- dar emancipat, până la împlinirea vârstei majoratului.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Soluționarea alternativă și rapidă a litigiilor cu banca
0 Comentarii