Cererea de divort poate fi introdusă de cetățenii români cu domiciliul în străinătate la o instanță din România, fără a fi prezenți în țară, în următoarele situații:
– când cel care inițiază divorțul este cetățean român și locuiește în străinătate;
– când celălalt soț locuiește în România, indiferent de naționalitate;
– când ambii soți sunt cetățeni români, indiferent dacă locuiesc sau nu pe teritoriul României.
Legea prevede că, în fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este impiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție judecătorească, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea sițuatie, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
Așadar, dacă partea care introduce acțiunea face dovada reședinței în străinătate și mandatează un avocat pentru reprezentare, prezența sa la procesul de divorț nu se mai impune.
În cazul cetățenilor români căsătoriți cu cetățeni străini dintr-un stat membru UE, se poate divorța în România doar dacă unul dintre soți locuiește stabil (cel puțin de 6 luni sau 1 an, în funcție de situație) în România.
Instanțele judecătorești române sunt competente să judece și procese între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puțin una dintre ele este cetățean român.
Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urma locuință comună a soților.
Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă nici unul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente international, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.
Dosarul de divort se depune la judecatoria in raza careia se afla domiciliul celuilalt sot, daca va aflati in situatia in care unul dintre soti este in Romania.
Dacă ambii soți locuiesc în afara țării, în lipsa unui acord cu privire la instanța competentă, cererea de divorț se va înregistra pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București.
În situația în care părțile ajung la o înțelegere cu privire la numele de familie pe care îl va purta fiecare după divorț, exercitarea autorității părintești, contribuția lunară a fiecărei parți la cheltuielile privind creșterea și educarea copiilor minori, domiciliul minorilor, exercitara dreptului de a păstra legătutile personale cu minorii în vederea pronunțării unui divorț prin acordul părților, procesul se solutionează rapind la primul termen.
Când între soți există neînțelegeri cu privire la elementele precizate mai sus se prelungește semnificativ și durata procesului, în funcție de probele administrate.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Despre ordinul de protecție extins și cum îl poți obține
Citește și Lecția de drept. Drepturile consumatorilor în raport cu comercianții
0 Comentarii