Prin intermediul telefoanelor inteligente pot fi purtate două tipuri de comunicații, respectiv cu ajutorul rețelei mobile (Orange, Vodafone, Telekom etc.) la care utilizatorul este conectat și cele prin intermediul aplicațiilor mobile care folosesc internetul, instalate pe sistemul informatic, de tipul WhatsApp, Telegram, Facebook Messenger, Signal etc.
Interceptarea comunicărilor din prima categorie ale unei persoane, purtate prin intermediul smartphone-ului, se încuviințează, de regulă, de judecătorul de drepturi și libertăți, iar în cazuri urgente – de procuror, pe o durată limitată, atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni grave, măsura este proporțională cu restrângerea drepturilor sau libertăților fundamentale, iar probele nu ar putea fi obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune dificultăți deosebite ce ar prejudicia ancheta sau există un pericol pentru siguranța persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
Comunicările vocale și/sau scrise purtate prin intermediul, WhatsApp, Telegram, Facebook Messenger etc., la acest moment, nu pot fi interceptate din cauza unui vid legislativ, întrucât nu se permite folosirea unui program informatic tip „trojan horse”, deci nu constituie probe în procesele penale.
Prin absurd, dacă un specialist din cadrul autorităților judiciare ar instala un program informatic tip „trojan horse” într-un sistem informatic, fără știrea persoanelor interesate, nu doar că ar răspunde penal pentru săvârșirea unei infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice, dar probele obținute prin astfel de metode ar fi lovite de nulitate relativă.

Citește și Lecţia de drept. Când poate fi cerută legal taxa de reziliere a contractului de telefonie mobilă?

Comunicările online au devenit incontestabil o necesitate fiind folosite atât pentru conversații personale, cât și pentru conversații de business și care pot fi valorificate în instanță civilă – însă cu respectarea unor condiții în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte.
Pentru a estima în ce măsură o comunicare electronică poate fi folosită cu succes într-un proces, este mai întâi necesar să se verifice dacă este admisibilă (adică dacă este permisă folosirea în respectiva procedură și dacă a fost obținută prin mijloace legale și loiale), dacă este autentică (dacă proba prezentată poate fi verificată sub aspectul integrității astfel încât să se certifice că nu a fost alterată) și relevantă (dacă este purtată între persoanele indicate de părți și probează ceea ce susțin părțile).
Părților din dosarele civile le revine rolul de a contribui la identificarea deficiențelor și contestarea comunicărilor folosite de către partea adversă sau, după caz, să înlăture dubiul care planează asupra comunicărilor folosite în proces.
Atunci când este necesar, în practică, autenticitatea sau relevanța comunicărilor poate fi confirmată prin diferite metode, de exemplu în cazul în care conversația a fost purtată într-un grup format din mai multe persoane, audierea în calitate de martor a acestora sau solicitarea ca acestea să furnizeze o copie a conversației.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept