Ca și regulă generală, legistația actuală menține regula potrivit căreia cumpărătorul suportă cheltuielile necesitate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare (de exemplu chetuielile cu întocmirea înscrisurilor, cele privitoare la angajarea unui expert etc.), dar și cheltuielile de preluare și transport a bunului de la locul executării, dacă părțile contractante nu au convenit altfel.
Vânzătorul suportă însă cheltuielile ocazionate de măsurarea, cântărirea și predarea bunului.
Dacă bunul obiect al contractului de vânzare-cumpărare trebuie transportat dintr-un loc în altul, vânzătorul trebuie să se ocupe de expediere, dar pe cheltuiala cumpărătorului.
Cât privește cheltuielile generate de operațiunile de plată a prețului (de exemplu, cheltuielile cu transferul bancar al prețului), acestea revin cumpărătorului, în absența unei clauze contrare.
Părțile contractului de vânzare-cumpărare pot să deroge prin înțelegerea lor de la regulile expuse anterior.
În situația în care obiectul vânzării îl consitituie un imobil, adică teren, construcție, apartament etc., atunci aceasta se poate perfecta doar în fața notarului public prin încheierea unui contract în formă autentică.
Cumpărătorul va trebui să achite, potrivit regulii expuse anterior, onorariul notarial minim pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, taxa de întabulare a bunului la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară; onorariul autentificării contractului de ipotecă pentru imobilele dobândite prin credit bancar.
Citește și Lecția de drept. Etape de parcurs în procesul de înființare PFA
Vânzătorul plătește și el impozitul datorat statului la vânzare, pentru transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal pentru tranzacţiile imobiliare care au o valoare de peste 450.000 lei.
Când tranzacția imobiliară depășește 450.000 lei, impozitul se va calcula la valoarea ce depășește această sumă.
De exemplu, dacă bunul imobil vândut valorează 650.000 lei, venitul impozabil este 200.000 lei.
Prin urmare, impozitul datorat de vânzător statului în acest caz se va calcula prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil de 200.000 lei, rezultând un impozit de 6.000 lei.
În cazurile în care impozitul se percepe (tranzacții cu o valoare mai mare de 450.000 lei), acesta este singurul impozit datorat de proprietar cu ocazia vânzării (nu se plătește CAS sau alt impozit).
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori
0 Comentarii