Am încetat demult să mă mai minunez/enervez vizavi de modul de comunicare gen Radio Erevan, practicat pe scară largă de multe dintre instituțiile statului. Îți insultă inteligența și ocultează adevărul, uzând de arhetipul „Ivan Ivanovici”: nu e adevărat că i s-a dat o Volgă, ci o bicicletă, iar bicicleta nu i s-a dat, i s-a luat. Bașca faptul că la final aflăm că Ivan Ivanovici nu e Ivan Ivanovici, ci Stepan Stepanovici. Ca să simplific, tu vorbești de una, ei îți răspund de alta. E o relație schizofrenică, tu trăiești într-o realitate, iar cel care îți răspunde, fie printr-un drept la replică, fie urmare a unei solicitări în baza Legii 544, în alta. E și cazul unui drept la replică la o analiză a subsemnatului intitulată „Despre poliția condusă de politicieni”și publicată în urmă cu două ediții ale Jurnalului. Dar să dăm întâietate replicii trimise de adjunctul IPJ Argeș, dl. comisar-şef Petre Ionițescu.
DREPT LA REPLICĂ
Am luat la cunoștință de articolul publicat în numărul 1048 din 30.07. 2014 apărut în ediția scrisă a săptămânalului „Jurnal de Argeș” sub semnătura domnului Gabriel Grigore. Pentru corecta informare a opiniei publice și având în vedere că mă aflu atât cu dumneavoastră cât și cu societatea Jurnal C&G SRL într-un litigiu (proces civil) ca urmare a unor articole care vizau persoana mea, solicit redacției Jurnal de Argeș publicarea următorului Drept la replică: Începând cu anul 2005 și până în prezent, am ocupat atât funcția de adjunct cât și funcția de șef al Inspectoratului de Poliție Județean Argeș, funcții ocupate prin concursuri organizate conform competențelor la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române. Din luna februarie 2013, am asigurat conducerea Inspectoratului de Poliție Județean Argeș după vacantarea funcției de șef de inspectorat, până în luna februarie 2014, când funcția a fost ocupată prin concurs. Cerințele ocupării posturilor de conducere sunt expres prevăzute de lege, iar specialitatea în care își desfășoară activitatea polițistul eligibil pentru o astfel de funcție nu reprezintă un criteriu de departajare, poliția rutieră fiind o componentă tot atât de importantă ca oricare alta din Poliția Română. În ceea ce privește efectuarea concediilor de odihnă, acordarea acestora s-a făcut în conformitate cu planificarea și prin respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Cu stimă,
Comisar șef de poliție
IONIȚESCU PETRE
În realitate, „articolul” la care face referire dl comandant adjunct Ionițescu e un editorial, o analiză, o judecată de valoare, dacă nu e prea complicată sintagma. Iar eu n-am afirmat niciunde că domnia sa și-ar fi luat concediile de odihnă fără să respecte „planificarea sau dispozițiile legale în vigoare”, după cum se insinuează în acest drept la replică. Am analizat însă altceva, și am și fixat acest lucru într-un context precis, pornind de la o declarație recentă și totodată istorică a șefului SRI, George Maior: anume că, în județe, posturile de șef de inspectorat de poliție sunt negociate politic. Prin urmare, am scris că în calitate de șef al poliției județene, dl. comisar șef Petre Ionițescu își făcea concediile de odihnă, și nu doar concediile, cu președintele PNL Argeș, Ion (Iani) Popa. Să fie oare o coincidență că, taman în perioadele când PNL a fost la guvernare (anii 2006-2008 și 2013) a devenit și dl. Petre Ionițescu comandant al poliției argeșene? Relațiile dintre cei doi sunt de notorietate, la fel ca invitațiile la zilele de naștere ale șefului PNL, Iani Popa, consumate la restaurantul IATSA de la Ștefănești sau prin alte locații, și la care dl. comandant Ionițescu a fost, de fiecare dată, the special guest star. La asta însă nu se referă dl. comandant adjunct Petre Ionițescu în dreptul la replică, la fel cum nu suflă nimic despre faptul că, exact în perioada în care a izbucnit cel mai mare cancer de imagine pentru județul Argeș, mă refer evident la Dosarul permiselor auto, domnia sa era șef de inspectorat, iar politicianul liberal Iani Popa ditamai prefectul de Argeș. Evident că nu dânșii doi, ca șefi de instituții publice de grad zero la vremea respectivă, au vreo responsabilitate, fie măcar și morală, în acest cancer, ci noi, restul de 591.351 de cetățeni ai județului care am mai rămas, după ultimul recensământ, cel din 2011. Să fie din nou coincidență că, exact în perioada de grație în care dl. Petre Ionițescu era șeful poliției județene și dl. Ion (Iani) Popa prefect, a fost super-ofertă pentru împuținarea pădurii Trivale? Iar în Argeș s-a derulat o veritabilă Daciadă a retrocedărilor cu cântec, de la munte la șes și invers? Dar despre asta nu suflă o vorbă domnul comandant adjunct Petre Ionițescu, că e rușinică. Spune în schimb că are un litigiu cu subsemnatul și cu ziarul, ca și cum pe perioada acestui proces civil, noi n-am avea voie să mai scriem absolut nimic despre domnia sa, indiferent câte năsărâmbe ar mai face de la nivelul funcției pe care o deține. Da, domnul comandant Ionițescu ne-a cerut daune de 5 miliarde lei vechi! De ce? Pentru că am scris că SRI-ul și Parchetul l-au ocolit, și pe bună dreptate, atunci când s-a decis declanșarea perchezițiilor în mega-dosarul Balastiera. Iar cele două instituții au procedat așa pentru simplul, dar raționalul motiv că în această fraudă de proporții era implicat finul său, inspectorul de poliție Laurențiu Bălan, parcat în acest moment la Colibași după cele două condamnări din Dosarul permiselor auto. Iarăși, despre ce sport sângeros făcea finul Bălan cu permisele auto, la nivelul anilor 2006-2008, bineînțeles că nașul Petre Ionițescu, șef de poliție în anii respectivi, n-avea nici cea mai vagă idee. Cam asta a fost relația dlui comisar-șef de poliție Ionițescu cu personajul principal implicat în dosarul Balastiera, fostul inspector și fin Laurențiu Bălan. Despre asta am scris și pentru asta dl. comandant adjunct ne-a dat în judecată și ne cere 5 miliarde lei. În ceea ce privește dreptul la replică de mai sus, poate mai reflectează un pic dl. comisar-șef Petre Ionițescu și ne mai trimite încă unul, în care să facăreferire și la altceva despre care am punctat în editorialul de acum două săptâmâni: la similitudinile flagrante dintre plecarea în bejenie la București a fostului șef al poliției argeșene, Dan Nicolae (apropo, creierul anchetelor din Dosarul permiselor și Balastiera), și cazul baronului Duicu de la Mehedinți.
Gabriel Grigore
