# Pentru al doilea an consecutiv şi în al 21-lea an de existenţă
În al 47-lea an al vieții mele, netrebnica de ea, cum ar spune călugărul athonit, am urcat pe Acoperișul României, la 2544 m altitudine. Și s-a întâmplat sâmbătă, 25 iulie. A fost al doilea an consecutiv în care am escaladat Vârful Moldoveanu, si tot în compania fiului meu, Andrei, alături de care am montat un steag cu Jurnalul de Argeș. Anul trecut am făcut-o la împlinirea a 20 de ani de existență ai ziarului, anul acesta în cinstea celor 21 deja bifați. Așa am înțeles noi, cei de la Jurnalul, să ne marcăm identitatea: prin efort, ascensiune și decență, așa cum ne place să credem că suntem percepuți ca produs media la nivelul comunității argeșene și nu numai. Ne propunem ca gestul nostru, solitar și altruist într-un peisaj socio-moral îndeobște trist, să devină o tradiție unică, o identitate de brand încastrat cu multă trudă în conștiința publicului. Ne dorim ca în fiecare an să respirăm aerul tare de pe cel mai înalt vârf al României și cineva din redacție să marcheze printr-un banner următorul adevăr: numai un vârf al presei își poate afla locul pe Vârful Moldoveanu. Iar totul să se întâmple în deplin echilibru cu felul nostru de a fi în existența de zi cu zi, ca profesioniști și ca oameni. În plan personal, ce satisfacție mai mare poți avea, ca tată, decât aceea să-ți învingi limitele, doi ani la rând, umăr la umăr, lângă fiul tău? E o senzație de neexprimat în cuvinte, o respiri doar, cu ochii și cu sufletul, acolo, la 2544 m. Apoi taci îndelung fiindcă te simți împlinit. Mulțumesc colegilor de la ziar pentru onoarea de a-i reprezenta pe Vf. Moldoveanu și fiului meu pentru bucuria de a-l avea alături în această expediție de care nu mulți au parte într-o viață de om.
Premieră! Trei frați, în echipă, la altitudinea de 2544 m
Și aș vrea să mai mulțumesc cuiva. Fraților John și Dorinel Brănescu, tovarăși impecabili de drum în această expediție, doi atleți ai munților alături de care am escaladat și anul trecut Moldoveanu și care, de la an la an, conving și alți oameni de calitate să li se alăture în acest act de sănatate fizică și deopotrivă morală, individuală și deopotrivă colectivă. Să ne întoarcem la bucuriile simple, cum spunea Constantin Noica. Și din fericire pentru noi, argeșenii, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu multe bucurii simple. Trebuie doar să le identificăm ca să ne putem bucura de ele, mai ales că nu costă nimic. Iar Moldoveanu și Negoiu, și din păcate uităm prea ușor acest lucru, sunt cele două vârfuri ale măreției României și ale județului nostru în primul rând. Nu vă spun câți tineri frumoși am văzut escaladând Moldoveanu, anul trecut și anul acesta, semn că țara aceasta are resurse inepuizabile de curățenie și bună cuviință și nu a căzut încă pradă tabloidizării și cocalarilor. Celor doi Brănești li s-a adăugat și un al treilea, Remus, cel mai mic dintre frați. Ei însiși, Brăneștii, au marcat o premieră la nivel național fiindcă nu știu ca trei frați, în echipă, să fi urcat vreodată pe cel mai înalt vârf al României. După o anumită vârstă e greu să aduni trei frați și în casa părintească, darămite la altitudinea de 2544 m.
Din 25 iulie, steagul monarhiei flutură pe Vf. Moldoveanu
Și ne-au mai fost tovarăși de drum câțiva oameni deosebiți pe care vreau să-i amintesc, juristul Mircea Andreescu de la Dacia Renault, oamenii de afaceri Andrei Popescu, Cătălin Crivac, Costi Crivac și Marian Răduț. Iar trei dintre ei, Andrei, Cătălin și Remus au escaladat în premieră Modoveanu având statut de boboci. Și s-au comportat excepțional, asta pot să vă confirm. Și s-a mai întîmplat ceva frumos. Din inițiativa lui John Brănescu și Mircea Andreescu, grupul a confecționat un superb steag românesc cu insemnele monarhiei și care va flutura, de acum încolo, pe Vârful Moldoveanu. Ca un semn că românii știu să respecte istoria și valorile naționale.
Gabriel Grigore
