Că veșnicia poetului Lucian Blaga încă odihnește în manuale și așezări cu sau fără ghilimele… la sat, nu mă îndreptățește să iau măsuri. Oricât de tandru mi-aș dori să fiu… nu pot. Străbat de la o vreme ulițele pe care parcă și acum șchioapătă copilăria. Țânci mulți, pe biciclete chinezești, telefoane smart și o neînchipuit de apăsătoare scârbă printre cei mari. De parcă unora nu le-a fătat niciodată vaca, iar altora niciodată scroafa. Ceva mi se pare cusut cu multă ață albă prin grohăiala acestui cotidian. Capcană mare și multitudinea informațională pe fel și fel de surse. Dacă românii ar trece repejor la mâncat greieri, ar fi mai ușor. Oricum, în poporul ăsta de sfinți întotdeauna e vina vecinilor. Prin octombrie 2013 aterizam undeva în Houston. Mergeam la bădia Adrian, fost campion național de judo. Adrian Măciucă, de o mie de ani arădean și de câteva sute camionagiu profesionist în Americi. Și el și Mirela lui absolut cumsecade locuiesc în Streetman, Texas, un fel de cătun unde parcă 5 familii de români au conturat o micuță comunitate cu tricolor. Ei n-au venit să-și ia țara înapoi, ci și-o construiesc în multă trudă și în petreceri cu mistreț pe masă și cu vin roşu, prăjituri de casă și muzică din Banat… şi cu manele. La ei în sat am auzit prima dată coioții și tot acolo am văzut pentru prima dată în viața mea cum un iepure sălbatic era alergat de un câine lup, după el un soricar, după soricar un motan (aţi citit bine), iar după pisoiul dolofan… un alt cățel. Aşa cevaaaaaa! În acel octombrie, pe 5, parcă m-a doborât pentru a treia oară în viață o… otită, la urechea dreaptă. Nu a dat rod nici usturoiul, nici descântecul și nici faptul că asigurarea mea de turist cu acte în regulă, luată de la unu pe care îl chema… Morteanu (brrrrrr!), s-a dovedit o nimica toată. M-am trezit într-un spital în care luminile și beculețele și sunetele conturau parcă o navă cosmică. Nu m-au lăsat să mor și nu m-au aruncat în stradă. Mai târziu însă aș fi vrut să rămân surd pe viață și asta de rușine că autorităţile de la firma respectivă de asigurări i-au plimbat pe americani până când au zburat din nou pe lună! În altă ordine de idei, cred că dintre toate distanțele Lui Dumnezeu cea mai frumoasă este iubirea! Ce fel de iubire este atunci când împarți doar venin?
Florian Silişteanu – un poet român printre ai lui
Joi, 30 august 2018, în Siliştea
