Un fel de revedere cu tine însuți atunci când ești trist. Nu e ocazie mai bună ca să te tragi de urechi! Tristețea vine parcă de la diavol. Așa am citit. Coadă mare și la morți, dar și la vii! Azi e joi, 8 noiembrie 2018, și e sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil! Am intrat în Catedrala din Centru ca să mă rog de iertare de păcate, să aprind lumânări și să las Maicii și rugămintea cea aducătoare de șfanți la loto, că doar am promis în ediția trecută a jurnalului cum că în scurt timp șed blând să număr la marafeți! Mi-a mai dat Dumnezeu peste nas cu saci. I-am promis biserică! O să o fac, dar mărunțișul de câteva mii de euroi (ultimii 4 mii prin ianuarie anul acesta – am documente) n-a prea ajuns! De fapt… în momentul apariției acestei ediții a Jurnalului de Argeș lucrurile se vor fi și consumat! Dacă mă vedeți că nu mă mai vedeți înseamnă că iar am pus mălaiul la trudă, că am obiceiul ăsta prost rău ca, atunci când buzunarele sunt fuleanu, să spun că plec după țigări și să nu mă mai întorc.
În fine! O cârmim repede spre cotidianul țărișoarei în care nu mai ai loc de sfinți. L-am sunat pe Adrian Suciu, unul dintre marii poeți români, să îl rog să îmi dea voie să îi reproduc cele câteva propoziții! Nu știu dacă și dumneavoastră gândiți așa, dar eu v-aș ruga frumos să ne lăsați să amplificăm mesajul care sună exact așa: ”Calitatea infectă a așa-zisei intelectualități românești, lipsa de caractere, compromisul și lașitatea generalizate, simonia, distrugerea sistematică, din interior și cu bună-știință, a oricăror repere axiologice, toate astea, ȘI NU CLASA POLITICĂ reprezintă principalul motiv pentru care România de azi arată cum arată. TOATE marile momente din istoria României au fost susținute și puse în operă nu de o clasă politică, secundară în ordinea valorii istorice, ci de o intelectualitate articulată și fecundă. Moartea intelectualității române e mult mai distructivă pentru acest popor decât calitatea proastă a clasei politice”. Am încheiat citatul. Voi tocmi niște îngeri cu simbrie! Voi deveni și eu important până când lumea va trage la mal ultima corabie! Un om și-a împușcat pruncul! Pământul se învârte pătrat! Prin livada ucisă, copilăria șchiopătând! Înainte de a muri, oamenii trec printr-o vamă unde lasă garanție un certificat de bună purtare pentru lumea cealaltă!
Florian Silişteanu – un poet român printre ai lui – 11 noiembrie 2018, pe lângă drum în Piteşti
0 Comentarii