În ce județ am ajuns să trăim? Într-unul în care un deputat vine în conferința de presă a PSD și recunoaște că și-a făcut drum privat. Păzit de o firmă de pază specializată, evident tot privată, ca și cum Curtea de Argeș, locul unde s-a pripășit de vreo opt ani respectivul, n-ar mai fi orașul Meșterului Manole, ci iadul infracționalității stradale. De cine se teme parlamentarul și totodată trezorierul PSD la nivel național? Poate că de oameni și de sărăcia lor accentuată, într-o vreme în care averea lui a urmat ciclul invers, urcând nici măcar în pod, ci de-a dreptul în Cosmos. E un truism să mai amintesc faptul că personajul halucinant despre care vorbesc e Mircea Drăghici. Prin opulență şi fanfaronadă, individul a ajuns un personaj demn de studiat în manualele multor discipline predate la Facultățile de Sociologie, Psihologie şi Medicină, deopotrivă. Aproape că nu s-a inventat insulina care să păstreze diabetul grandomaniei lui Mircea Drăghici în limite normale. Vorbim de parlamentarul care a acceptat ca numele său să „înnobileze” o secție a Spitalului Curtea de Argeș, același spital, ați ghicit, unde a murit cu zile, nu mai devreme de 19 aprilie anul acesta, un copil în vârstă de 8 ani, Andrei Turcu pe numele lui de îngeraș. Nu pot să nu remarc ce îmi spunea un coleg de-al lui Drăghici, anume că personajul i se confesa cu titlu de glorie în 2008, când a obținut primul mandat de deputat, că e singurul parlamentar din PSD Argeș care locuiește la bloc. Două mandate i-au trebuit lui Mircea Drăghici să-și facă vilă cu piscină acoperită și drum privat în Curtea de Argeș, să conducă Audi Q 8 și să-și cumpere penthouse în București. Plus mărunțișul de prin conturi. Și toate, dintr-o indemnizație de biet parlamentar pentru că afaceri, cel puțin după lege, respectivul n-a avut voie să facă.
În ce județ trăim? Păi, într-unul în care capitala lui, Piteștiul, a devenit mall-ul preferat al tâlharilor dornici de lovituri rapide, bănoase și musai sângeroase. Cât să spargă ecranele televizoarelor și să vuiască toată țara despre cum a devenit Piteștiul, în sfârșit, capitala, chiar și infracțională, a Regiunii de Dezvoltare 3 Sud Muntenia. Asta în vreme ce Inspectoratul Județean de Poliție și gloriosul comandant Ionel Ispir ne livrează comunicate de presă ridicol de prețioase în care se laudă cu destructurarea unor „rețele” care, cumulat, au furat 90 kg de pește braconat. Mai rețineți următorul fapt: Slatina brigandului Vâlcov, un oraș o țârică mai mare decât cartierul Prundu, are sistem integrat de monitorizare video, cu 125 de camere plantate peste tot în municipiu. Aproape că n-are Slatina străzi câte camere video a montat ex-primarul Darius Picasso pentru siguranța cetățenilor săi. Asta în vreme ce Piteștiul lui Pendiuc și Ionică, doi Luceferi ai administrației pudice locale, n-are niciuna în sistem integrat la nivel de municipiu. Sub pretextul că s-ar simți piteștenii urmăriți, când, de fapt, urmărit se simțea în primul rând el (iar DNA ne-a făcut să înțelegem și de ce), Tudor Pendiuc a fost întotdeauna opac la siguranța cetățeanului. Iar roadele politicii sale geniale le culegem astăzi, când el este mai protejat în pușcărie, decât sunt piteștenii în casele lor.
În ce județ trăim, n-am mai trăi la ce conducători nevolnici am ajuns să avem? Într-unul pe cale să facă implozie de incompetență, dovadă că ne aflăm la doar câțiva centimetri distanță să ratăm cel mai important proiect de infrastructură turistică din toate timpurile, cel al morganaticei stațiuni de schi de la Molivişu. Acuzații de corupție, incompetență și amenințări cu darea în vileag a unor înregistrări compromițătoare, asta am putut auzi la ultima conferință de presă a Consiliului Județean, cu directorul de investiții al CJ în prim plan și cu managerul proiectului Molivişu pe post de jolly joker sau jolly poker, că nimeni nu mai înțelege cine e și ce rol are acest Constantin Dârzan. Cu doi vicepreședinți impotenți, prezenți la o conferință mai mult de demascare, că de presă în niciun caz n-a fost, nici nu ne mai miră că directorul de investiții al CJ, Sorin Ivașcu, a apăsat butonul nuclear al unei afaceri tot mai purulente. Ce a spus Ivașcu în fața zecilor de ziariști prezenți? Că banii pentru proiectul Molivișu sunt doar virtuali, nu și reali, invitând DNA-ul să finalizeze… cu rechizitoriu mult trâmbițata stațiune de schi.
În concluzie, în ce fel de județ trăim, oameni buni? Într-unul care se duce de râpă, în vreme ce îmbuibații din banul public îşi permit să-şi facă drum privat, ca să nu-i calce tâlharii. Aceiași tâlhari care ne calcă în schimb pe noi, în casele noastre.
Gabriel Grigore
