Penitenciarul Colibași, astăzi penitenciarul Mioveni este situat la 15 km N-E de municipiul Piteşti, reşedinţa judeţului Argeş şi în partea de sud a oraşului Mioveni, lângă Uzina de Autoturisme Dacia-Renault S.A. La 1 aprilie 1967, pentru asigurarea forţei de muncă speciale necesară construirii Uzinei de autoturisme şi Institutului de Reactori Nucleari Energetici, prin Ordinul Nr. Z/0721122 al fostului Minister al Afacerilor Interne, s-a înfiinţat Secţia Colibaşi a Penitenciarului Piteşti.
Misiune
Penitenciarul Colibaşi, ca unitate din componenţa Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi, pe cale de consecinţă, parte a sistemului judiciar, îşi declară misiunea astfel: garantează respectarea drepturilor fundamentale ale individului în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, asigură educaţia persoanelor private de libertate în vederea reintegrării şi a responsabilizării sociale a acestora, contribuie la creşterea siguranţei comunităţii prin crearea şi menţinerea unui mediu custodial sănătos de natură a pregăti persoanele private de libertate pentru reinserţia socială. Pentru îndeplinirea misiunii declarate, Penitenciarul Colibaşi promovează următoarele valori: profesionalismul şi integritatea personalului, obiectivitatea şi corectitudinea, transparenţa în activitatea instituţiei, eficienţa şi eficacitatea în realizarea obiectivelor. În desfăşurarea activităţii, Penitenciarul Colibaşi are în vedere: asumarea responsabilităţii şi a rolului social, respectul faţă de drepturile fundamentale ale individului şi demnitatea umană, respectarea valorilor sociale, potenţialul de reabilitare a persoanelor private de libertate, necesitatea diminuării efectelor negative ale privării de libertate.
În 1980 Penitenciarul Colibaşi avea o capacitate de cazare de 800 persoane
Prin Decretul lege nr. 225 din 16 iulie 1977 privind reorganizarea unităţilor de penitenciare, începând cu data de 31 iulie 1977, Penitenciarul Piteşti şi secţiile subordonate au fost desfiinţate, iar clădirile Penitenciarului au fost preluate de fosta Întreprindere Judeţeană de Gospodărie locală, pe baza unui proces verbal, iar clădirea Secţiei Colibaşi a fost folosită de Întreprinderea de Autoturisme Piteşti ca depozit central de piese auto. La 1 aprilie 1980, pe fostul amplasament se înfiinţează Penitenciarul Colibaşi cu o capacitate de cazare de 800 persoane, din care 414 deţinuţi proveneau de la fostul Penitenciar Râmnicu-Vâlcea, repartizaţi în 4 secţii de deţinere. În anul 1983, datorită condiţiilor climaterice benefice vindecării bolnavilor de tuberculoză, prin Ordinul Direcţiei Generale a Penitenciarelor se înfiinţează o secţie în cadrul penitenciarului pentru tratarea şi supravegherea acestora, fiind transferaţi de la unităţile din ţară un număr de 400 de bolnavi. La 30 septembrie 1987 se aflau în custodie 2.688 de persoane rămânând la 1 aprilie 1988 numai 219 persoane, ca urmare a aplicării Decretelor de graţiere şi amnistie nr. 255/1987, respectiv nr. 11/1988. Din toamna anului 1988 efectivul a început să crească, astfel că la 20 decembrie 1989 erau 1.123 deţinuţi din care 63 femei şi 7 minori, număr care se reduce la 15 februarie 1990, la 340 în urma aplicării Decretului de graţiere nr. 810/1990, însă, treptat, efectivele au crescut până la 1.025 în luna iulie 1990, întrucât unitatea devine penitenciar interjudeţean primind şi păstrând în custodie arestaţi preventiv şi condamnaţi din judetele Argeș, Vâlcea, Giurgiu şi Teleorman.
Penitenciarul Colibaşi deserveşte instanţele aflate în judeţele Argeş şi Vâlcea
Pentru alinierea la standardele europene pentru penitenciare la care România este parte, în anul 1991, odată cu trecerea de la Ministerul de Interne la Ministerul Justiţiei, s-au luat măsuri de către noua conducere centrală în vederea începerii procesului de reformă penitenciară care vizează reglementări, construcţii, relaţii interumane, cooperarea cu societatea civilă, introducerea programelor de probaţiune având ca finalitate resocializarea şi o reintegrare socială eficientă a persoanelor care au suferit condamnări cu privare de libertate. În anul 1993, între Ministerul Justiţiei şi Patriarhia Romană – Cancelaria Sfântului Sinod, s-a încheiat un protocol cu privire la acordarea asistenţei religioase în unităţile subordonate Direcţiei Generale a Penitenciarelor, elaborându-se statutul preotului de penitenciar, iar unităţile fiind încadrate cu preoţi. În acest context, în octombrie 1997 în cadrul Penitenciarului Colibaşi începe construcţia unei biserici pentru persoanele aflate în custodie, lucrare care a fost finalizată în luna august 1998. Penitenciarul Colibaşi deserveşte instanţele aflate în judeţele Argeş şi Vâlcea. În ideea folosirii activităţilor productive ca factor de resocializare şi reinserţie socială a deţinutilor, unitatea a căutat diferiţi beneficiari în vederea folosirii la muncă cu plată.
Regulile minime ale O.N.U. pentru tratamentul deţinuților, precum şi recomandările Consiliului Europei, exprimă ideea că fiecare aşezământ penitenciar are nevoie de personal cu o înaltă calificare. Aceştia trebuie să se ocupe zilnic de deţinuţi şi de necesităţile lor, de bună funcţionare a închisorii, a securităţii şi siguranţei şi să identifice şi să rezolve toate problemele.
Penitenciarul Spital Mioveni
Penitenciarul Spital Mioveni este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi face parte din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Penitenciarul Spital Mioveni este unitate sanitară cu paturi şi este responsabil cu acordarea asistenței medicale, aplicarea regimului de detenţie şi cu asigurarea intervenţiei recuperative, în condiţii care garantează respectarea demnităţii umane, facilitând responsabilizarea şi reintegrarea în societate a deținuților şi contribuind la creşterea gradului de siguranţă a comunităţii, menţinerea ordinii publice şi securităţii naţionale.
Activitatea Penitenciarului Spital Mioveni se desfăşoară în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiile Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată, ale Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, cu Recomandările Consiliului Europei cu privire la tratamentul persoanelor private de libertate.
Unul din elementele care au determinat înfiinţarea spitalului a fost reprezentat de funcţionarea în cadrul acestei unităţi penitenciare a unei secţii de bolnavi cronici (inapţi muncă), încă din anul 1983. În cadrul acestei secţii erau supravegheaţi medical pacienţi cu afecţiuni medicale cronice şi cu tuberculoză pulmonară. Specificul asistenţei medicale spitaliceşti în sistemul carceral a impus adaptarea şi armonizarea tuturor normativelor care fac referire atât la regimul executării pedepselor, cât şi la activitatea sanitară. În structura iniţială a spitalului erau cuprinse secţiile Medicină internă, Boli cronice şi Pneumoftiziologie.
Ulterior, prin realizarea pavilionului nou al spitalului, prin încadrarea de medici specialişti şi urmare a dotării cu aparatură medicală, s-au mai înfiinţat secţia Dermatovenerologie şi Ambulatoriul de Specialitate al spitalului. Începând cu anul 2006 a fost înfiinţată secţia Diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, iar în anul 2007, structura spitalului a fost completată şi cu secţia de Psihiatrie cronici. Dotarea corespunzătoare a Laboratorului de analize medicale şi a Laboratorului de radiologie şi imagistică medicală, profesionalismul personalului care îşi desfăşoară activitatea în aceste sectoare, au creat posibilitatea supravegherii medicale la standarde înalte.
0 Comentarii