În preajma anului 1957, pe 15 septembrie, se petrecea un eveniment important în viața spirituală a orașului Pitești și anume organizarea primelor grupe și clase de elevi ale unei viitoare instituții speciale de învățământ muzical și de artă plastică. În baza unui ordin al Ministerului Învățământului și Culturii de la acea vreme se înființează „Școala Elementară de Muzică și Arte Plastice – Pitești”. În corespondența către Sfatul Popular al orașului Pitești, din 22 octombrie 1957 se solicita pentru întâia oară instalarea unui post telefonic la „Școala Elementară de Muzică de 7 ani Pitești”.
Începând cu anul școlar 1961 – 1962 se pun bazele ciclului liceal al școlii piteștene de artă
Școala și-a organizat încă de la început și o secție de artă plastică, dar ea s-a constituit ceva mai târziu decât cea a grupelor și claselor de muzică. Inițial școala functiona în trei săli de clasă, într-un local al fostei Școli Pedagogice de Educatoare, apoi al Școlii de 7 ani nr. 5, situate pe strada Teiuleanu nr. 1 din Pitești. Procesul de învățământ era asigurat la început de șapte cadre didactice, majoritatea având o pregătire muzicală la nivelul absolvenților școlilor profesionale militare de muzică sau al amatorilor proveniți din rândul celor care primiseră o instruire muzicală particulară. Înființarea Școlii de Muzică și Arte Plastice de 7 ani s-a înfăptuit într-o vreme când Piteștiul avea un trecut cu o viață muzicală-artistică cultă modestă. Din mărturisirile profesorului Constantin Albu aflăm despre surprinderea compozitorului George Enescu care observase, când a concertat la Pitești, că sala în care a cântat la vioară era „aproape goală”. Înainte de înființarea școlii, orașul Pitești avea o tradiție a cântării corale de 91 de ani (1866 – 1957). Până în anul 1940 o fanfară militară cânta în chioșcul parcului Trivale, dăruind locuitorilor orașului momente de încântare și bucurie. Primele și puținele lecții, la toate disciplinele de arte plastice erau predate, începând de la clasa a V-a de către un singur profesor, Guță Popescu, un profesionist de referință în rândul profesorilor de desen din acel timp. Începând cu anul școlar 1961 – 1962 se pun bazele ciclului liceal al școlii piteștene de artă prin trecerea la primul an de liceu, la început cu o singură clasă de muzică, clasa a VIII-a (ciclul liceal cuprindea clasele VIII – XII). De acum, școala va funcționa într-un alt local, cel al vechii școli primare din Pitești, aflat pe actuala stradă I.C. Brătianu, în care funcționase și prima școală de învățători din Argeș. Denumirea școlii se schimbă în „Școala Medie de Muzică și Arte Plastice”, având și prima clasă de învățământ mediu – liceal.
În anii ‚60 s-a ajuns la un număr de 23.000 volume, plus un sector pentru audiții muzicale cu peste 1.500 de discuri
Începând cu anul școlar 1970 – 1971, școala în noua ei organizare își ia denumirea de „Liceul de Muzică și Arte Plastice” Pitești. Elevii din clasele de liceu urmau cursurile atât la disciplinele de specialitate muzicală și de arte plastice cât și la cele de pregătire umanist – științifică în cadrul propriei instituții. Din cauza lipsei de spațiu și a altor motive privind organizarea rețelei școlare locale, elevii claselor primare și gimnaziale au continuat să aparțină celorlalte școli generale, frecventând aici doar la cursurile de specialitate artistică. Liceul avea și o filială în comuna Ștefănești – pentru copiii din cartierul salariaților Uzinei Colibași și pentru cei din colonia unor imigranți greci. Zestrea materială a școlii la început a fost de valoare redusă, constituită din instrumente vechi și pianine colectate de la particulari sau de la unele instituții muzicale. Mobilierul școlar, de asemenea, tot vechi, a fost procurat de la alte unități școlare. Ea a fost însă înnoită și îmbogățită în perioada de după anul 1964 și îndeosebi între anii 1973 – 1977. Prin obținerea fondurilor bugetare necesare baza materială a școlii s-a dezvoltat, asigurând condițiile desfășurării unui învățământ modern și performant. Dacă în anul 1964 biblioteca avea un fond mic de carte și de partituri, în anii care au urmat s-a ajuns la un număr de 23.000 volume plus un sector pentru audiții muzicale cu peste 1.500 de discuri.
Treptat, s-a ajuns la formarea orchestrei simfonice a școlii (compusă din elevi, profesori și alți instrumentiști din localitate) și la crearea unei vieți de concerte permanente la Pitești, susținute de obicei în cadrul Teatrului „Alexandru Davila”. În condițiile acestei intensificări a activității cultural – educative, încep să apară și primele rezultate în cadrul unor concursuri cu acest specific. Liceul de Muzică și Arte Plastice din Pitești începea să se afirme tot mai mult pe plan național. Anual au fost susținute multe concerte de către orchestra simfonică, s-au organizat în școală și în oraș numeroase expoziții cu lucrări de pictură și grafică la care s-au adăugat alte lucrări de arte plastice ale elevilor și profesorilor din acest liceu.
Clădirea a trebuit să fie demolată după cutremurul din 1977
În anul 1977 clădirea liceului a fost avariată de cutremurul puternic produs în întreaga țară. Clădirea a trebuit să fie demolată. Datorită măsurilor impuse de restructurare a învățământului și de artă plastică, cele mai multe licee de artă din țară au fost descompletate și desființate.
Astfel și clasele anilor de liceu cu profil de muzică și arte plastice din Pitești au fost despărțite de școala „mamă” și apoi afiliate unui alt liceu al cărui profil nu avea nicio legătură cu învățământul de artă.
O parte din baza materială a fost transferată liceului „adoptiv” din Pitești – Liceul „Zinca Golescu”. La aceasta s-a adăugat anexarea claselor primare și gimnaziale Școlii generale nr. 9 din Pitești care a acaparat tot ce era mai modern și mai bun din magazia fostului liceu (aparatură audio-video, materiale pentru laboratoare și cabinete), ulterior distruse sau folosite în alte scopuri.
În urma eforturilor de convingere a celor din conducerea politică și administrativă din anii 1980 – 1982, s-a obținut o „casă a muzicii și a artelor plastice”, clasele I-VIII fiind aduse în această clădire de pe 1 Mai, în care funcționase Policlinica cu plată.
După Revoluția din decembrie 1989 s-a reușit reînființarea liceului
După Revoluția din decembrie 1989 s-a reușit reînființarea liceului, ca unitate de sine stătătoare, încetând a mai fi o anexă a Școlii Generale nr. 9. Astfel, în anul școlar 1990 – 1991 s-au pus din nou bazele ciclului liceal cu două clase a IX-a, una cu elevii de la specialitățile muzicale și cealaltă cu elevii care vor continua studierea artelor plastice. Într-o ședință a primelor consilii profesorale s-a aprobat în unanimitate propunerea ca liceul reînființat să poarte denumirea de Liceul de Artă „Dinu Lipatti”. Această propunere a fost argumentată prin faptul că marele pianist și compozitor român a copilărit și și-a petrecut vacanțele la conacul din satul Ciolcești, comuna Leordeni, județul Argeș. De acum liceul, cu noua denumire cuprinde, într-o nouă organizare, toate cele trei cicluri (clasele I-IV, V-VIII și IX-XII muzică și clasele V-VIII, și IX-XII arte plastice). Se punea în acest moment din nou problema spațiului de școlarizare întrucât spațiul din localul obținut înainte de revoluție pentru clasele I-VIII nu era suficient și pentru clasele IX-XII. Inițial s-a încercat aprobarea construirii unui nou local, pentru care se obținuseră și fondurile necesare. Promisiunile însă nu au fost onorate și aprobarea de construcție a fost anulată, iar destinația fondurilor schimbată. A trebuit să fie acceptat un compromis pentru asigurarea spațiului necesar claselor de a IX-a, prin repartizarea unui local vechi, unde funcționase Școala nr. 4, și atelierele de instruire practică ale Liceului „Nicolae Bălcescu”. Aici, în cel de-al doilea local de pe B-dul Republicii se vor desfășura cursurile de cultură generală până în anul 1998, când spațiul de școlarizare s-a extins prin obținerea celui de-al treilea corp de clădire, al fostului cămin – internat al Liceului Industrial nr. 8 din Pitești, situat pe strada Pătrașcu Vodă, nr. 2 bis. Cu toate că activitățile școlare se vor desfășura la distanțe mai mari între cele trei corpuri de clădire, condițiile de funcționare într-un spațiu extins s-au îmbunătățit: la corpul A (str. I.C. Brătianu) sunt școlarizați elevii claselor I-IV, la corpul B (B-dul Republicii) – unde sălile au devenit ateliere de arte plastice pentru elevii claselor V-XII, și la Corpul C (str. Pătrașcu Vodă) pentru cursurile de cultură generală și de specialitate muzicală cu elevii claselor V-XII. Tot aici se află și serviciile administrative, de secretariat și biblioteca.
Dintre personalitățile care au trecut prin băncile acestui liceu menționăm două nume mai cunoscute, Marcel Pavel, interpret de muzică ușoară și compozitor și Felicia Filip, prim-solistă a Operei Naționale București.
M.I.
