Comunitatea catolică din Pitești s-a structurat încet, prin venirea diverșilor credincioși: germani, italieni, unguri, austrieci și cehi. Ea a fost îngrijită de preoții din Câmpulung Muscel, la sărbători sau diferite ocazii. Cu timpul s-a simțit tot mai mult nevoia unui lăcaș destinat serviciului divin. De aceea, în anul 1864, se cumpără, cu banii comunitătii, o casă pe Ulița Târgului, de către Ignațiu Incze, de la doamna Maria Berindei. Primul paroh al comunității a fost Probus Szabo, de la Crăciunul anului 1869 până în iulie 1870, urmat de călugărul pasionist Angelus Appetiti (1871-1872), iar din 1872 până în mai 1891, ultimul paroh misionar pasionist este Antonin Ciardella, înmormântat în cimitirul „Sfântul Gheorghe” din Pitești.
La 1 iunie 1897 are loc sfințirea bisericii de către Episcopul Francisc Xaveriu de Hornstein
Încă de la început a fost înființată o școală parohială (functionând multă vreme fără știința Ministerului Învățământului), iar primul profesor a fost Alexandru Tones. Capela din casa parohială devine tot mai neîncăpătoare, și în anul 1895, sub îndrumarea parohului de atunci, Augustin Kuczka, preot diecezan, începe, la 2 mai, turnarea fundației noii construcții a bisericii, care se va ridica după planurile arhitectului Lapierre. Dimensiunile sunt: lungime 15 m, lățime 7 m, înălțime 7 m, iar turnul de 20 m. Construcția este terminată la sfârșitul lunii iulie 1896, dar lucrările de amenajare a bisericii continuă. Se înființează Asociația cu scop pios „Îngerul Păzitor” la 20 mai 1898. Pictura bisericii este realizată de pictorul Materna. Tot în acest răstimp, sunt confecționate altarul, amvonul și câteva statui, de firma Stiflesser din Tirol. Lucrările se termină la 1 iunie 1897, când are loc și sfințirea bisericii de către Episcopul Francisc Xaveriu de Hornstein. În 1914, este introdus iluminatul electric. Preotul Gustav Müller s-a străduit și a reușit să construiască școala parohială care a funcționat, împotriva tuturor vicisitudinilor primului război mondial. În jurul anul 1926, părintele Emmanuel Kreis înființează o grădiniță parohială. După cutremurul din 1940, mai exact în 1942, preotul Roman Karapczynski repară biserica și face modificări de structură la presbiteriu, la o mică absidă din spatele altarului și la cele două altare laterale.
La 29 octombrie 1997 s-a celebrat centenarul bisericii
În 1948 (după Reforma Învățământului), școala parohială este desființată, clădirile casei și ale școlii sunt naționalizate și apoi, în 1973-1974, demolate. Casa parohială funcționează într-un subsol și apoi într-o magazie, în spatele bisericii. După cutremurul din 1977, se fac reparații capitale la clădirea bisericii, de către preotul Iosif Gonciu, și tot atunci se reface complet pictura (executată de pictorul Dan Broscăuteanu). În anul 1986, cutremurul din august a deteriorat plafonul, de aceea parohul Iosif Cobzaru l-a reparat și a refăcut pictura. Totodată au fost reparate vitraliile deteriorate în timpul celui de al doilea război mondial. După demolarea casei și a școlii parohiale, timp de 18 ani, s-au făcut demersuri pentru construirea unei case parohiale. Abia în 13 martie 1990 se primește aprobarea necesară și, în luna mai a aceluiași an, încep lucrările de construcție, care se termină în 1994. Proiectul a fost realizat de arhitectul Pompiliu Soare, din contribuțiile credincioșilor din Pitești și ale Arhiepiscopiei de București, Arhiepiscop fiind dr. Ioan Robu. În anul 1996, se încep lucrările de lărgire a bisericii, devenită neîncăpătoare, planurile fiind făcute de arhitectul Mulțescu. În același timp, sunt înlocuite băncile din biserică cu altele având schelet metalic. Cheltuielile pentru aceste lucrări au fost susținute de Congregația Surorilor Carității Sfântului Apostol Paul. La 29 octombrie 1997, s-a celebrat centenarul bisericii. În 1998 și 1999, se lucrează la finisări, împrejmuire și amenajări exterioare și refacerea picturii din biserică (pentru aceasta s-a primit o contribuție financiară de la „Renovabis”).
În parohia Pitești există trei congregații religioase
În anul 1991, ia ființă grădinița „Îngerul Păzitor”, într-un local închiriat pentru 10 ani. În 1999, Surorile Carității Sfântului Paul cumpără o casă nouă și un teren de 960 mp. S-a amenajat o jumătate din clădire și la 1 noiembrie grădinița a fost deschisă în noul local. Din ianuarie 1998, lucrează în grădinița parohială o soră din această congregație și ajută alternativ două Surori ale Carității Sfintei Ioana Antida. În anul 1990 ia ființă Societatea „Caritas – Solidaritatea Catolică”. Pentru formarea spirituală a adulților, tinerilor și copiilor se reînființează Asociația „Îngerul Păzitor”. Pentru a îmbina armonios latura spirituală cu cea caritativă, în anul 1998, iau ființă Conferințele „Sfântului Petru și Paul” și cea a „Sfântului Vincențiu de Paul”, cu recunoaștere națională și internatională. În parohia Pitești sunt trei congregații religioase: Surorile Carității Sfântului Paul, Surorile Carității Sfintei Ioana Antida și Misionarii Oblați ai Mariei Imaculate. În Pitesti sunt înregistrate 263 de familii catolice cu 748 de credincioși. Parohia Pitești a avut ca filiale: Curtea de Argeș și Mioveni. Din 1996, filiala Curtea de Argeș a fost preluată de Parohia Câmpulung Muscel. La Mioveni, s-a cumpărat un teren de 1.242 mp pentru construirea unei biserici. În prezent, pe acest teren sunt în stadiu de finalizare planurile pentru construirea unui centru pentru tineret și a unei biserici. Parohia Pitești administrează o casă a Arhiepiscopiei de București și un teren de 3.600 mp la Călinesti, județul Arges, unde a început să funcționeze, din august 1999, un atelier de tâmplărie. După anul 1990, o parte din muncitorii care au lucrat la construirea Combinatului Petrochimic Pitești și a Uzinei de Automobile Pitești (mulți erau catolici veniți din Moldova și din alte părți ale țării) s-au retras în locurile natale, alții rămânând în Pitești, având locuință și întemeindu-și familii.
Lista preoților parohi ai bisericii
Lista preoților parohi ai bisericii catolice din Pitești cuprinde pe Probus Szabo (franciscan observant) 1869-1870, Angelus Appetiti (pasionist) 1870-1872, Antonin Ciardella (pasionist) 1870-1891, Andrei Kucka (preot diecezan) 1891, Augustin Kuczka 1891-1896, Julius Dwucet 1896-1900, Wilhelm Kaluza 1901-1911, Gustav Müller 1911-1926, Emanuel Kreis 1911-1931, Luigi di Benedetto 1931-1935, Ioan Heinrich Overbeck 1936-1941, Iosif Trâncioveanu 1938-1941, Roman Karapczinscki 1941-1948, Emil Kendelbacher 1948-1951, Iosif Gonciu 1951-1952, 1969-1979, Iosif Iacob 1952-1956, Ioan Tucser (Tuchscherer) 1956-1969, Ivan Cervencu 1979-1985 și Iosif Cobzaru.
M.I.
