Istoria – un tărâm cu multe necunoscute! Un Basarab, întemeietorul dinastiei Muşatinilor?

Într-un articol anterior vorbeam despre posibila identitate între voievodul Bogdan din zona Vâlcei, cel ce îl trădează pe Basarab I la 1330 şi pe care Carol Robert îl aduce în hotarele stăpânirilor sale şi primul voievod al Moldovei, cel care scoate această ţară de sub suzeranitatea coroanei maghiare. Până când noi documente nu vor confirma sau infirma această ipoteză este interesant să vedem ce s-a întâmplat după moartea sa în Moldova. Bogdan avusese relaţii bune cu regele Carol Robert de Anjou care încercase să îşi atragă nobilimea română din partea de răsărit a regatului său deoarece avea încă vie în amintire puterea extraordinară a familiei Khan pe aceste meleaguri. Fiul său, Ludovic de Anjou, extrem de îngâmfat şi crescut de mama sa într-un catolicism intransigent, va începe o adevărată prigoană împotriva ortodoxiei şi a nobililor de această confesiune. Acesta a fost se pare motivul pentru care Bogdan a rupt relaţiile cu suzeranul său şi a trecut în Moldova unde l-a învins pe Balc, moştenitorul lui Dragoş care se va retrage în Maramureş. Este interesant că după această experienţă, prigoana regelui maghiar împotriva nobililor ortodocşi  a scăzut în intensitate, Balc devenind împreună cu fratele său protectorii ortodoxiei din Maramureş şi Galiţia. Galiţia, parte a regatului polon, intrase de la 1370 sub stăpânirea regelui Ludovic de Anjou.
Trecerea Poloniei sub stăpânire angevină punea însă în dificultate pe voievodul Moldovei, Laţcu, care moştenise de la tatăl său conflictul cu regele maghiar. Mai mult om de litere decât războinic, Laţcu manevrează cu dibăcie adresându-se Papei Urban al V-lea în 1370, pentru a-l lua sub protecţie în schimbul convertirii la catolicism. Papa acceptă şi trimite la Siret, capitala lui Laţcu, în 1371, pe Andrei de Cracovia şi îl recunoaşte pe Laţcu ,,dux Moldavie partium seu nationis Wlachie”. Doamna Ana refuză convertirea astfel că în 1372 Laţcu îi cere Papei Grigore al XI-lea să-i permită divorţul, ceea ce acesta refuză. Laţcu moare în anul următor, fiind înmormântat alături de tatăl său în Mânăstirea Bogdana din Rădăuţi.
Perioada 1373-1375 este o perioadă incertă în istoria Moldovei, singura menţiune acceptabilă fiind cea a pomelnicului de la Bistriţa care îl dă ca domn pe Costea Voievod, cunoscut în popor sub numele de Costea Muşat. Dar cine era acest Costea Muşat al cărui mormânt a fost identificat pe baza de analiză ADN în aceeaşi Mânăstire Bogdana din Rădăuţi? Xenopol şi Haşdeu afirmă că acest Costea, era din Ţara Românească, probabil văr al lui Nicolae Alexandru şi s-ar fi căsătorit cu Margareta, fiica lui Bogdan, care, ca şi fratele său Laţcu, ar fi adoptat confesiunea catolică. Ei i se va spune Muşata în urma acestei căsătorii. Principalul argument al celor doi îl constituie numele de Muşat specific Ţării Româneşti (sat Muşăteşti pe Valea Vâlsanului, sat Muşeteşti în Gorj, prezenţa numelui Muşat în multe documente) dar şi apropierea dintre cele două familii domnitoare în perioada următoare.
Tradiţia orală din zona Argeşului confirmă această ipoteză spunând că Bogdan Vodă, văzând că are fii nevrednici, i-a cerut lui Nicolae Alexandru pe cineva din casa sa pentru a moşteni tronul Moldovei. Să nu uităm că în acea epocă Nicolae Alexandru era principalul stâlp al ortodoxiei la hotarul lumii catolice, stăpân al unei ţări bogate având fiicele căsătorite cu stăpânitorii din Balcani, deci o astfel de cerere ar fi fost întemeiată. Dacă Bogdan al Moldovei mai este şi aceeaşi persoană cu voievodul vâlcean de la 1330, este posibil ca acest Costea să fi fost chiar o rudă a sa. Deşi suntem pe tărâmul ipotezelor, prin îmbinarea informaţiilor scrise, arheologice şi a tradiţiilor orale, putem să îl considerăm pe Costea Muşat întemeietorul dinastiei moldovene ca un fiu al Argeşului, de pe Valea Vâlsanului, un Basarab ce şi-a pus viaţa în slujba neamului său şi a credinţei sale ortodoxe, odată cu scurta sa domnie (1373-1375) nemaiexistând niciun domn catolic pe tronul Moldovei până la Gaspar Grazziani (1620).
Prof. Ştefan Dumitrache