Cunoașterea istoriei locale este un act de cultură generală. Piteștiul e atestat documentar de către domnitorul Mircea cel Bătrân, la 1388, dar nu este pomenit și cel care conducea așezarea, semn că domnitorul acționa discreționar, „era Țara lui”, lua moara de la Pitești pentru Mânăstirea Cozia pentru că așa poftea.
În absența unei cărți corespunzătoare (complete, cât de cât) despre istoria Piteștiului, pe care nu are cine să o scrie, ne mulțumim cu ce avem, dar acceptând, vai, prea multe „găuri”. Primul conducător consemnat al Piteștiului este căpitanul Pană, de la 15 aprilie 1643 la 15 aprilie 1649. De parcă de la 1388 la 1643 nu ar fi condus nimeni orașul. Următorul căpitan de Pitești este Radu Goran Olănescu, consemnat la 1737. După această dată, căpitanii de oraș sunt înlocuiți cu „ispravnici”, „cluceri”, „postelnici”, „serdari”, „paharnici”, „căminari”, „polcovnici”, numiți, tot la fel, de către domnitor să ne conducă orașul. La 1743 este consemnat ca postelnic de Pitești un anume Sandul Bucșănescu. Postelnicul era un dregător foarte apropiat de domnitor, putând intra în iatacul domnului, dacă era vreo urgență, și nechemat.
Instabilitatea pe funcție era maximă. Izvoarele istorice cercetate mai consemnează pe următorii conducători ai Piteștiului: Gh. Bulgariu, biv căpitan za dorobanţi (1745), Gheorghe Drăgoescu, mare clucer za arie (1747), Răducan (1748), Anastase Călinescu, vel paharnic, și Mateiu Corăscul (1777), Ștefan pitar și Ștefan șătrar (1781), Barbu Văcărescu, ispravnic (1783), Alecu Cocărescu, ispravnic (1783), Ștefan Greceanu, ispravnic (1784), Ianache Hiotur (1784), Gheorghi Negrea, paharnic, şi Scarlat Drugănescu, stolnic (1784), Sava căminar Tăriceanu şi Nicolae Frangulea, pitar (1786), Istrate Creţulescu, biv vel clucer şi Ştefănică, biv vel pitar (1791– 1792), Iorgache paharnic (1792), Constantin Varlaam, serdar (1794), Gheorghe paharnicul şi Scarlat medelnicerul (1796), Pană Costescu, paharnic şi Iordache Rasti, căminar (1808-1809), Romanit, paharnic şi Palada, stolnic (1809-1810), polcovnicul Constantin Orăscu (1810-1811), Constantin Golescu, stolnic, Prejbeanu, paharnic, şi Costache Filipescu, paharnic (1811-1812), Pană Costescu, paharnic şi Tasache Comăneanu (1812), Nicolae Golescu (1812), Constantin Golescu (1813), Rasti (1820).
După apariția Regulamentului Organic, la 1831, situația administrativă se schimbă. Apar funcții de noi, de „ocârmuitori” (conducători) și „administratori” ai orașului Pitești.
Astfel, primul ocârmuitor al orașului Pitești după noua lege este Alexandru Ciocârdia, numit la 2 octombrie 1831. Îi urmează, la scurt timp, februarie 1832, I. Cătuneanu. Acesta rezistă câteva luni, în vara lui 1832 fiind numit ocârmuitor al Piteștiului Dincă Brătianu (cel care va institui dinastia Brătienilor pentru 115 ani). În 1838, câteva luni, va conduce Piteștiul Ion Prijbianu, după care revine Dincă Brătianu până în 1842 (cu o suspendare, de câteva luni, în 1840, când este numit un oarecare Socolescu). La 9 martie 1848 ajunge ocârmuitor al Piteștiului T. Brătianu. Pe fondul acțiunilor revoluționare, Dincă Brătianu, primind alte însărcinări la nivel Central, este numit fiul său, D. Brătianu (11 iunie 1848-13 iunie 1848), iar mai apoi învățătorul N. Simonide (13 iunie 1848-iulie 1848), iar în iulie același an un anume Hristopol.
După înfrângerea revoluției de la 1848, este numit în fruntea orașului Pitești Ștefan Belu (până la 18 iunie 1849), după care va fi numit I.M. Vărzaru timp de o lună, iar mai apoi Radu D. Rosetti (la 10 iulie 1849). Acesta rezistă pe funcție mai mulți ani, până când, pe fondul apariției acțiunilor unioniste, în 1856 este numit T. Brătianu (până în 1857). La 1859 îl regăsim ocârmuitor pe C. Solomon, la 1860 pe un anume Orbescu, iar în iunie 1860 pe un oarecare A. Petrescu.
La 24 ianuarie 1859 are loc Unirea Principatelor Române, având în prim-plan familiile Brătianu și Golescu. Iar situația conducerii orașului Pitești și a județului Argeș se schimbă radical.
(va urma)
Citește și Piteştenii au luat apărarea evreilor în timpul războiului
0 Comentarii