În Piteşti, existau 114 alegători
Am arătat, în episodul anterior, că democraţia a fost ,,implementată’’ la noi pe filieră rusească. A fost bine, a fost rău? Cert este că la conacul de la Goleşti, reformatorul general Pavel Kisseleff era o prezenţă agreabilă pe la 1830-1831.
Regulamentul Organic a reprezentat, practic, o îndrăzneaţă reformă administrativă şi politică. A fost înfiinţată Adunarea Obştească (formă embrionară a Parlamentului), prin care cei mai de seamă reprezentanţi ai structurilor sociale din teritoriu (marii boieri şi episcopii) îşi puteau spune cuvântul, cuvânt care, cu asentimentul domnitorului, devenea lege. Au apărut primarii.
La Piteşti, cu prilejul alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Munteniei din 1857, au votat 78 de proprietari de case (din cele zece mahalale), 30 de negustori, plus o serie de avocaţi, funcţionari ai statului şi ingineri.
În total, 114 de piteşteni au ales, la 17 septembrie 1857, ca deputaţi de Piteşti pe Dimitrie C. Brătianu şi pe Scarlat Turnavitu (au mai fost aleşi, ca deputaţi de Câmpulung, de Argeş şi de Muscel, Ion C. Brătianu, A.G. Golescu, Nicolae şi Ştefan Golescu, C.D. Aricescu, C.T. Grigorescu şi, de drept, episcopul Argeşului, Climent). Dacă nu oricine putea vota, nici nu putea fi ales oricine. De exemplu, ca să fie ales deputat, proprietarii piteşteni i-au cumpărat lui Dimitrie Brătianu o casă în târg, pentru a-i completa un minimum de venit anual ! Printre piteştenii care au pierdut atunci în alegeri s-au numărat Ghiţă Enescu şi M. Berindei. Timpul a dovedit că argeşenii au ştiut să aleagă bine, deputaţii noştri impunându-se în Adunarea ad-hoc (Parlamentul ce trebuia să pregătească unirea celor două Principate române). De altfel, A.G. Golescu fusese desemnat, de la bun început, vicepreşedinte al Comitetului central electoral.
Toți cei de mai sus interveneau în alegerea/numirea primarilor Piteștiului. Nu conta cine e la guvernare, conta dacă primarul pe funcție făcea sau nu politica Brătienilor sau/și Goleștilor.
Dar iată, în continuarea articolului de săptămâna trecută din „Jurnalul de Argeș”, care au fost primarii Piteștiului de după 1859, cu precizarea că mandatele acestora erau foarte scurte:
1859 (aprilie) – Gh. Enescu, 1865 (24 ianuarie) – C. Papadopol, 1865 (19 iul.) – Petre Cicropide, 1874 – Theodor Naum, fost primar între 1874 – 1876, (amintit la 15 iul. 1877 de un alt primar, Dimitrie Busuiocescu, 1877 – 1878 – C. Lerescu, 1882 – N. Viişoreanu, 1883-1884 – Ion I. Rădulescu, 1885 (5 iulie, şi în 1886, 27 oct.) – N. Constantinescu, 1891 – Agate Vasiliu, 1892 – N. Nanoescu, 1896 – 1897 – Botescu Marin, 1898 – 1901 (4 nov.) – Eftimie Ionescu, 1906 – Al. M. Vestinian, 1906 – 1907 (13 martie) – Dr. Gh. I. Rădulescu, 1908 – 1910 (mai 17) – N. Gh. Dumitrescu, 1910 – 1911 – Ion Marinescu, 1912 – Gh. Em. Stănescu, 1913 – Al. Dumitrescu, 1914 – Robescu Pompy, 1917 – Alexandru Fostiropol, 1922 – Popescu Marin, 1926 (22 iulie) – 1927 (2 nov.) – Ştefan Martinescu, 1927 (2 nov) –1928 (23 dec.) – Marin V. Popescu, 1930 – C. Rătescu, 1931 – 1933 (6 martie) – Spiridon Emanoil, 1933 (6 martie) – 1933 (15 dec.) – Constantin Rătescu, 1933 (15 dec.) – 1934 (9 iun.) – Ioan Naumescu, 1934 (9 iun) – 1936 (14 feb) – Cornel Zamfirescu, 1936 (14 feb) – Romulus Teodorescu, 1937 – I. Naumescu, 1938 – N. D. Ghimpa, 1939 – Petre Petrescu, 1940 – maior Gh. Roşculescu, 1941 – colonel Alexandru Ioan, 1942 – 1943 (25 martie) – lt. col. Constantinescu Dan, 1943 (25 martie) – 1944 (25 feb.) – col. rez. Poruţiu Emil, 1944 (25 feb.) – 1944 (6 oct.) – Ion Steriopol, 1944 – (6 oct.) – 1945 (apr.) – col. rez. Atanasiu Constantin, 1944 (aug.)- 1946 – Petre Năstăsescu.
După cum se observă, în 1933 au fost… 3 primari. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, primarii au fost ofițeri de armată. În numărul următor îi vom menționa pe cei de după 1946.
Citește și Istoria primarilor de Piteşti (1)
Citește și S-a stins din viaţă ultimul urmaş al preotului Ioan Răuţescu
0 Comentarii