Problema prevenirii și stingerii incendiilor s-a pus la începutul secolului al XIX- lea în urma Tratatului de Pace de la Adrianopol din anul 1829, când în Țările Române au fost introduse în anul 1832 „Regulamentele Organice”, care țineau loc de prima Constituție și care prin prevederile lor au stabilit și obligații speciale de prevenire și stingere a incendiilor pentru Prefecturi, Primării și Poliție. Primele documente din perioada Regulamentelor Organice se referă mai ales la orașele Pitești și Câmpulung Muscel. În anul 1832, o dispoziție a magistratului orașului Pitești, pretindea ca la fiecare prăvălie să se găsească „o putină, o doniță și un topor”.
Secția de Pompieri Pitești s-a înființat la 28 martie 1874
În anul 1839, Ocărmuirea județului Argeș face cunoscut magistratului orașului Pitești să se ia măsuri pentru ca în timpul zilei să se facă de serviciu la „comanda de foc – numai de tulumbagii, iar noaptea să se afle toți în funcție”. La 23 septembrie 1871, s-a promulgat „Regulamentul asupra Comenzilor de Pompieri Urbani” care prevedea obligativitatea tuturor orașelor țării de a avea „o comandă de pompieri”. În anul 1874, la 28 martie se înființează Secția de Pompieri Pitești a cărei structură era stabilită prin Decretul 702/1874. În timpul Războiului de Independență din 1877-1878, pompierii militari argeșeni făceau parte din Bateria „Independența” – Detașamentul căpitanului Horezeanu și participa cu un efectiv de 15 pompieri din Secția Pitești la ostilitățile de pe front, secție comandată de căpitanul Puică Nicolae originar din Pitești, aducându-și contribuția la consfințirea independenței României. În perioada 1881 – 1886, se construieşte clădirea cu „Foișor de Observări” de pe Dealul dintre strada Smeurii și Rahova din Pitești, actualul sediu al unității de jandarmi. Prin Ordinul General nr. 3149 din 09.07.1891 al Ministerului de Război se desființează Bateriile de Pompieri artileriști și se înființează în orașe Secții de Pompieri. În orașul Pitești, secția avea un efectiv format din: 1 sergent major, 3 sergenți, 6 caporali, 30 de soldați și 20 de cai.
Secția de Pompieri Câmpulung Muscel se înființează în anul 1902
În anul 1902, se înființează Secția de Pompieri Câmpulung Muscel, pe actualul amplasament al Casei de Cultură. Demn de remarcat faptul că în anul 1930, Secția din Pitești intervine la stingerea groaznicului incendiu de la Biserica din Costești (18 aprilie 1930) când a ars biserica și au fost 108 victime, majoritatea copii. Un alt incendiu de proporții a fost cel din 8 mai 1934 de la Seminarul Patriarhal Miron unde a intervenit Secția din Câmpulung. La 4 aprilie 1936, apare Legea de organizare și funcționare a pompierilor militari și civili, care a produs efecte și pe perioada celui de-al doilea război mondial. În anul 1944, Inspectoratul Pompierilor Argeș era compus din 9 secții de pompieri: Pitești, Câmpulung, Curtea de Argeș, Găești, Slatina, Alexandria, Turnu – Măgurele, Roșiorii de Vede și Zimnicea. După încheierea ostilităților, în anul 1945, unitatea parcurge o lungă perioadă de prefaceri, acționând pentru refacerea țării după război, protejarea populației împotriva unor evenimente deosebite așa cum ar fi incendii, explozii, catastrofe etc. În anul 1951, Unitatea de Pompieri Argeș este trecută în subordinea Grupului Administrativ Craiova. În ianuarie 1953, se reînființează Grupul de Pompieri Argeș, având subordonate subunitățile: Pitești, Câmpulung, Curtea de Argeș, Slatina. Râmnicu-Vâlcea, Găești și Drăgășani. La data de 1 ianuarie 1969, odată cu reorganizarea administrativ – teritorială, Grupul de Pompieri Județean Argeș cuprinde secțiile Pitești și Câmpulung. În anul 1970 se reînființează compania Curtea de Argeș, iar în anul 1974 – compania a II-a Pitești pe platforma petrochimică.
Stingerea incendiilor din 1974 și 1978 de la Combinatul Petrochimic Pitești
În perioada 1970 – 1980, pompierii argeșeni s-au confruntat cu o serie de situații dificile datorită dezvoltării industriale a județului, dar și a fenomenelor climaterice defavorabile, ei intervenind cu succes pentru protejarea populației la inundațiile din 1970 și 1975, incendiile deosebite prin amploare din 1974 și 1978 de la Combinatul Petrochimic Pitești, la cutremurul din 1977 și multe altele. În luna decembrie 1994, se înființează Compania de Pompieri Costești cu Garda de Intervenție Vedea. În ziua de 17 mai 1997, într-un cadru festiv, Grupului de Pompieri „Căpitan Puică Nicolae” al județului Argeș (U.M. 0175 Pitești) i se acorda Drapelul de luptă, potrivit articolului 99, aliniat 1 din Constituție, al articolului 1 din Legea 34 din 1995 și al Decretului Prezidențial nr. 110 din 14 martie 1997. În anul 2002 ia ființă Stația de Pompieri Mioveni cu Garda de Intervenție Topoloveni. Anul 2004 marchează o nouă etapă superioară în evoluția instituției deoarece ia ființă Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Căpitan Puică Nicolae” al județului Argeș, în baza articolelor 1 și 2 al Hotărârii Guvernului României nr. 1492 din 9 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcționare și atribuțiile Serviciilor de Urgență Profesioniste și Ordinului M.A.I. nr. 1/ 0621 din 2 decembrie 2004 prin unirea celor două structuri: pompieri și protecția civilă.
M.I.
