”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (24)
Cristina Rousseau: D-le Ion Panduru, ați venit ca stagiar în Uzinele Dacia și ați fost repartizat ca tehnolog la montaj cutii viteze. Erați tânăr absolvent al Facultății de Automobile și Tractoare Brașov. La început ați fost singurul inginer tehnolog de secție în Cutie Viteză. Cum era atunci viața unui stagiar?
Ion Panduru: Tehnologi, la venirea mea în secție, erau, dar nu era niciun inginer. Erau tehnicieni și subingineri și se ocupau cu liniile de fabricație piese. Eu am fost repartizat ca tehnolog de montaj CV. La acea vreme (1977) în secție se făceau 2 CV (pentru Dacia cu 4 trepte comandă axială și CV Estafette, care erau pentru Franța). Eu nu am preluat activitatea de la nicio altă persoană, pentru că nu exista, predecesorul se transferase la CESAR înainte de a veni eu, în septembrie. Mi s-a dat biroul și dulapul celui care fusese tehnolog la montaj și atât. Șeful de grupă (Ion Militaru) nu cunoștea problemele de montaj, el răspunzând de alte linii de fabricație. Așa că am fost nevoit să învăț din ce documentație am preluat, combinat cu statul în atelier și am văzut cum se efectuau operațiile vizavi de ce era scris în planul de operații. Apoi nu am evitat să întreb opetatorii și oamenii mai cu experiență când nu înțelegeam. Îmi aduc aminte de m. Tanăsoiu C-tin, m. Șerban Mihail, controlor Suditu Ion, cel care făcea Demeritul cutie viteză (este o demontate a cv și control a jocurilor, cupluri de strigere, forțe de depresare rulmenți sau alte componente și aspectul pieselor după funcționarea cv la proba de banc); el era și la bancul de probă. Așa, încet, încet, am reușit să mă pun la punct cu montajul CV și cu problemele care apăreau în procesul de fabricație, atât în montaj, cât și pe liniile de fabricat piese.
Ca viață de stagiar, aceasta era, vorba cântecului: grea, dar și frumoasă. Grea, pentru că bani erau puțini, un stagiar avea leafa aproape ca un muncitor necalificat, frumoasă, pentru că erai în perioada cînd acumulai cunoștinte noi, mult mai aproape de viața practică, atât tehnic, cât și privind relaționarea.
Îmi aduc aminte că în acea perioadă am participat la realizarea montajului primelor 12 cv ARO 10 realizate cu piese făcute în regim de prototipuri, piese care nu se prea potriveau, fiind nevoiți să le ajustăm până se încadrau. Această activitate am făcut-o cu un coleg de la partea de proiectare, dl. Lăzărescu Adrian, activitate monitorizată de un fost director care atunci lucra la compartimentul pregătirea fabricației. La un moment dat nu mai aveam din ce să facem ultimele două cutii, pentru că niște carcase se deterioraseră, fiind turnate în forme de pământ, iar acest director l-a admonestat pe colegul meu. Atunci, eu, neavând nicio teamă, l-am făcut cum mi-a venit pe suflet, încât directorul a plecat cu coada între picioare, lăsându-ne în pace. Până la urmă, cu mari greutăți, am reușit să le facem și pe cele două. Atunci am luat prima primă din activitatea mea de inginer. Cred că mi-a pus o vorbă bună dl. director!!!
Cristina Rousseau: Ca Șef departament proiectare tehnologii mecanică v-ați ocupat de proiectarea de tehnologii din secțiile punți, transmisii, frâne, cutii viteze. În aceste condiții și în acei ani șeful de departament trebuia să știe cu adevărat fluxurile respective, trebuia să cunoască tehnologiile care se proiectau și se acreditau?
Ion Panduru: Bineînțeles că un șef trebuia să știe cum se fabrica o piesă, nu la nivelul celui care se ocupa direct de ea, dar, în mare, trebuia să știe pentru a putea răspunde atunci când erau probleme sau, dacă era cazul, propunea și el soluții.
Citește și Ion Zamfirescu, director Departament Energetic: ,,La Uzina Dacia m-am desăvârşit ca om”
0 Comentarii