”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (16)
Cristina Rousseau: Ai lucrat în Dacia o mulţime de ani și în mai multe domenii. Știi uzina atât din interior, cât și din exterior. Cum e Dacia văzută dinafară dar colaborând direct?
Ion Marian: Pentru cei ce nu știu ce a fost, acum este întruchiparea normalității. Pentru cei care știu trecutul, este o Victorie! Pentru cei ce au avut contact și cu alte fabrici de automobile, ritmul frapează. Pentru toți ceilalți scoși din context, este un haos inexplicabil. Oricare ar fi părerile lor despre Dacia ca uzină, rezultatul este ADMIRABIL!
Personal, în colaborarea directă, dar de pe o poziție externă, găsesc Dacia un partener viabil, dar cu metehnele și toanele adaptate vremurilor, cu clișeele preluate de la « influencerii » en vogue sau de la capete care nu se mișcă din birou, mai aproape de a fi politicieni (exclus diplomați) decât profesioniști:
„Noi suntem cei mai buni!” – încearcă să crezi fără să afișezi sfidător; ai putea avea surprize și să cauți o gumă de șters.
„Românii muncesc puțin și prost” – Fals. Eurostat 2023 spune că România muncește 39,5 ore săptămânal față de 34 ore în alte zone europene. Prost? Tot fals. Am fi un neam de refuzați și am fi murit deja. Corect spus, ar fi ineficient, căci profitul se adună la vânzător mai abitir decât la producător. De ce oare?
„Furnizorul înșeală, declară costuri mari pe care nu le recunoaștem” – Hoțul strigă hoții! Când iau, cer egalitate, când dau, am cana spartă; uite așa se pare că își doresc moartea furnizorului, nu parteneriat!
„Departamentul meu de sinteze mi-a transmis alte cotații, mai bune, nu pot accepta până nu oferi egal sau mai mic” – evident, nu putem compara țânțarul cu armăsarul, una e să negociezi mega-tone și cu totul altfel kilograme. Argumentele trebuie tratate proporțional, nu cu ochelari de cal.
„Sistemul meu nu greșește, doar furnizorul este vinovat” – Grav. Aceasta este ultima aroganță spre sloganul Pirelli: Il potere non è niente senza controllo!
Și încă ceva: ferească-te Dumnezeu de altoiul românesc pe tulpină franțuzească. Dunning-Kruger jubilează iar!
Cu toate acestea, majoritatea oamenilor sunt onești și responsabili, cazurile de mai sus sunt excepții tragice care afectează interese de ambele părți și pătează iremediabil o imagine muncită corect.
Cristina Rousseau: Ce a adus nou venirea Renault la Dacia? Ce schimbări în bine și ce schimbări în rău ai observat?
Ion Marian: Din start spun că nu există schimbări în rău. Totul este schimbat în bine. Ce a adus nou Renault la Dacia? Un exercițiu în ordine alfabetică, doar cu ce este mai important: autoritate necontestată, beneficii salariaților, calitate garantată, dezvoltare durabilă, eficiență economică, firescul în muncă, garantarea angajamentelor, hotărâri decente, instruire optimă, joburi curate, kilometri garantați, lucrul organizat, metode moderne, natură protejată, optimizare continuă, profesionalism, respect, stimă de sine, tehnologii avansate, unitate, voință, zâmbetul angajaților. Putem continua câteva pagini. Mult mai ușor ar fi să spun ce a rămas din vechea Dacie: câteva clădiri vechi, dar complet renovate și colecția de vehicule aniversare.
Citește și Costache Gheorghe, şef Departament Mediu: ,,După revoluţie au avut loc transformări majore”
Citește și Iuliana Şerban – subinginer proiectant: „La «Dacia» m-am format profesional şi uman”
0 Comentarii