# Convorbiri neconvenţionale
# Cum mai arată lumea privită printr-un geam de farmacie? Mai veselă? Mai tristă? Mai dreaptă? Mai încrâncenată? Mai sceptică? Mai cu speranţă? Mai sănătoasă? Mai bolnavă? Ce se mai vede dincolo de rafturi cu medicamente, recipiente şi amintiri?
– Pentru început, doresc să constat plăcerea deosebită de a exprima aprecieri despre prima dragoste profesională – bineînţeles cea de farmacist. Deşi sunt ceva ani de când m-am îndepărtat de o activitate concretă de farmacist, lumea privită prin ochii spiţerului nu este nici mai bună, nici mai rea, ci în ton cu vremurile.
# Şi de vă cheamă amintirile pe drumul dus-întors, aţi dat şi de copilul şi de adolescentul care aţi fost? Mai aveţi timp de el? Cine era? Ce dorea? De unde aţi pornit? Vă reproşează: Ce aţi făcut din mine? Este mulţumit? Ce răspunsuri îi oferiţi? A existat un legământ? Pe care l-aţi ţinut sfânt?
– Orice activitate concretă din viaţa mea este anticipată de amintirile pe drumul dus-întors, de copilul şi adolescentul care am fost. Retrospectiv amintirile întotdeauna încep, printre altele, cu: cine era, ce dorea viitorul farmacist. În toate etapele devenirii mele, am fost şi sunt preocupat de cunoaştere şi de şlefuire continuă. Viaţa de om matur a fost presărată şi cu activităţi sportive ca: arbitru de fotbal si preocupări de modificare a motoarelor auto în vederea creşterii performanţelor – de unde şi pasiunea pentru Formula 1.
# Cum era în anii dictaturii? Farmacia, proprietate de stat? Farmacistul, un angajat? Vânzătorul la raft, ca la aprozar? Mai rămânea loc de creaţie în profesia aleasă? De inovaţie? Măcar de opţiune? Cum vă descurcaţi? Medicamentele, ele erau cele care veneau… Cum apreciaţi industria de medicamente din acea vreme?
– În perioada când farmacia era proprietate de stat, curicula din învăţământul de specialitate, examenele pentru obţinerea gradelor profesionale făceau din farmacist un specialist respectat; la eliberarea medicamentelor pacienţii constatau personal profesionalismul ca urmare a consilierii făcute de farmacist. În cea mai mare parte medicamentele si vaccinurile erau asigurate de fabricile româneşti. Produsele medicamentoase de import erau în număr şi cantităţi limitate. Nu pot să nu subliniez că în perioada când farmacia era proprietate de stat, medicamentele pentru femei gravide, nou-născuţi, şcolari, studenţi, pensionari, cei cu boli transmisibile şi pentru bolile incurabile erau asigurate gratuit.
# Şi a venit Tranziţia. Explozie şi în importul de medicamente. Apar farmaciile ca ciupercile. Paralel, comerţul de medicamente ilegal. Subteran. Este adevărat că revărsa străinătatea la noi, în afară de medicamente de elită, şi doctorii de proastă calitate, ba chiar prefăcute, care făceau mai mult rău decât bine?
– După momentul tranziţiei, ca urmare a economiei de piaţă, numărul medicamentelor de import, pe piaţa românească, s-a mărit. În momentul în care, treptat, legislativul a fost mai permisiv cu înfiinţarea unităţilor farmaceutice prin neconsiderarea unor principii ca cel geografic (distanţa între farmacii) sau minimalizând criteriul demografic (raportul populaţie – număr de farmacii) farmaciile s-au înmulţit. Consecinţa este infuenţa negativă a calităţii actului asistenţei cu medicamente deoarece numărul specialiştilor cu studii de lungă durată nu a crescut, probabil, în aceeaşi măsură cu necesarul din farmaciile existente.
# Ce se întâmplă cu producţia românească de medicamente? Mai fabricăm vaccinuri? Seruri? Antibiotice de ultimă generaţie? Mai exportăm? Am ajuns dependenţi de fabricanţii şi furnizorii internaţionali? Care condiţionează? Dacă nu le convine, reziliază sau nu mai încheie contracte? Nu ne mai aprovizionează?
– În situaţia în care suntem cetăţeni europeni abordarea – medicamente româneşti – poate să fie privită într-un sens nou. Funcţionarea cardului de sănătate are uneori sincope, ceea ce nemulţumeşte pacienţii atât în farmacii cât şi la medic. Apreciez că atât lipsa unor medicamente cât şi situaţiile neplăcute pentru unele boli mai rare s-ar putea rezolva printr-o aplecare mai riguroasă a comisiilor de sănătate din cadrul Ministerului Sănătăţii asupra listelor de medicamente si a Programelor de Sănătate.
Sistemul sanitar trebuie susţinut, specialiştii motivaţi şi managementul la toate nivelurile profesionalizat.
Prof. Marin Ioniţă
0 Comentarii