# „Prin medicația care s-a dat pentru Covid, oamenii au murit, că li s-a coagulat sângele”, spune Dinescu, preşedintele PNŢCD Argeş
# „Cadrelor medicale le e frică să spună acest lucru. Deci, mie mi-au făcut semn să nu le mai iau”
# „M-au îndopat cu niște pastile care mi-au făcut rău”
Diagnosticat cu Covid-19 la mijlocul lunii octombrie, politicianul țărănist Gheorghe Dinescu a trecut printr-o experiență traumatizantă în lupta sa cu boala. Boală despre care spune că nu i-a făcut atât de rău cât i-au făcut medicamentele anti-Hiv și anti-holeră administrate și pe care chiar cadrele medicale i-au făcut semn să nu le mai ia. Am stat de vorbă despre experiența sa pe patul de spital, dar și despre lacunele sistemului medical, care îl înving pe pacientul român.
Am stat de vorbă cu Gheorghe Dinescu la fix două luni de când a devenit un număr în situațiile epidemiologice ale autorităților, iar acesta ne-a povestit cum a scăpat ca prin urechile acului de cumpăna în urma căreia era să își piardă viața. Despre minunea care l-a răpit morții, dar și ce ar fi făcut el dacă nu era pacient, ci în postura de prim-ministru. „Am trecut prin iad”, ne-a mărturisit Gheorghe Dinescu, președintele PNȚCD Argeș.
„În momentul în care mi-au cerut să mă dezbrac și să îmi pun pampers am crezut că mor”
„Eu consider că nu am avut Covid. Eu am avut o dublă pneumonie. Am răcit la plămâni. Știu și din ce cauză am răcit: am mâncat ardei copți luați din congelator, mai mult cu gheață. Apoi m-am apucat să tund gazonul. Am transpirat și cred că atunci am răcit din nou. Am avut frisoane, nu am avut temperatură, nu mi-am pierdut gustul, nu mi-am pierdut mirosul. Cam duminică seara am avut frisoane, marți nu m-am simțit bine, am mers și mi-am făcut testul la o clinică privată. Era acum două luni, pe 13 octombrie.
Apropo, am plătit vreo șapte milioane pe două teste, dacă e să ne referim la cum i-a ajutat Guvernul pe români. Eu pun nu situația mea, dar a 90% din populația țării, care nu are bani să își cumpere măcar măști. Soția mea a ieșit negativă, eu am ieșit pozitiv a doua zi, după ce au venit testele de la Timișoara. Nu suntem nici noi atât de proști cum ne consideră ei! Păi, cum iei tu test din nas și din gât, dacă ești răcit și căile respiratorii sunt inflamate deja? Indiferent cum ești, îți dau pozitivitate. Eu nu am încredere în toate testele astea! Soția mea este mult mai firavă decât mine. Păi, dacă eu aveam Covid, ea nu îl lua? Că a stat câteva zile lângă mine și m-a doftoricit, mi-a făcut frecție, mi-a dat pastile…
Marți seara m-am simțit mai bine, miercuri mi-a scăzut saturația… M-am internat la Mioveni. M-au băgat la aer. Când mi-a venit testul pozitiv, m-au băgat pe tratament Covid și m-au scos de la aer. 24 de ore am stat fără aer. În loc să îmi dea tratament de plămâni, m-au băgat pe kaletra, pe medicament de holeră… Cred că am slăbit 23 de kilograme, mi-a mâncat toată masa musculară. Primul simptom a fost diareea, imediat cum am început să iau aceste medicamente. Prima greșeală a fost că m-au scos de la aer. Altfel eu în două-trei zile veneam acasă…
Dar, băgându-mă pe medicamentele alea, de joi seara până duminică m-au terminat. Duminică mi-a scăzut saturația la 60, m-au trimis pe ATI Pitești. Aici nu știu ce mi-au băgat în venă, că eram deja în altă zonă… Toată viața mi-am văzut-o într-o fracțiune de secundă, am ajuns să fiu un număr. Mai ales în momentul în care mi-au cerut să mă dezbrac și să îmi pun pampers, am crezut că mor. Zece zile nu am mâncat nimic, ca să nu trebuiască să mă șteargă la fund copiii ăștia.
Nu beam decât niște zeamă de supă, că luam niște medicamente, și dimineața ceaiul, în rest nu mâncam nimic. Luni, după ce m-au internat la ATI de la Spitalul Județean, le-am dat mesaj domnului Georgescu (primarul Ion Georgescu de la Mioveni) și soției că mor. Marți dimineața mi se găsise loc să mă mute la Colentina”.
Citește și Povestea unui piteştean, medic de urgenţă în Spania, infectat de două ori cu COVID-19
Citește și Directorul Armand Chiriloiu şi soţia sa au Covid
Citește și Din cauza Covid, Spitalul de Pediatrie a rămas fără medici anesteziști. Urgențele vor fi asigurate de SJU
„Am intrat cu 104 kilograme și am ieșit cu 81 de kilograme”
„Marți dimineață a venit o fetiță să îmi ia sânge din mâna stângă. Mi-a făcut 16 înțepături și nu a putut să îmi ia un gram de sânge. După aceea a venit repede o asistentă sau doctora care era de gardă, îți dai seama eram deja plecat cu sorcova, mi-a băgat o branulă în mâna dreaptă, mi-a dat drumul la sânge ca la porc, într-o găleată. Sângele meu se coagulase, nu mai urca nici către inimă, nici către cap.
Deci, în momentul ăla, dacă nu trebuia să plec la Colentina, ei nu îmi făceau analize și eram mort la ora actuală. Deci, asta a fost cumpăna vieții mele! După ce mi-a dat drumul la sânge în găleată, o oră și douăzeci de minute am stat, au curs 250 de mililitri de sânge; ziceai că sângele meu e ulei de motor. Am renunțat să plec la Colentina și îmi schimbam singur perfuziile. Nu avea cine. Aveam patru perfuzii, două de glucoză și două nu mai știu cu ce… Și pentru că în armată am făcut și pregătire sanitară, am învățat să pun un garou și o perfuzie, am știut să le schimb singur. M-a băgat pe masca mare de oxigen. Acolo, dacă nu îți coordonai respirația, ziceai că zece motociclete îți zbârnâiau în cap.
Coagularea sângelui a fost de la medicamente. De la kaletra și de la alea de holeră. Acum am înțeles că au scos kaletra din tratament. Dar eu pun o întrebare: oare câte depozite la nivel mondial sunt pline de medicamente de SIDA și de holeră? Și noi, cobaii, a trebuit să le cumpărăm pe bani grei și să facă experiențe pe noi! Nu mai e bun nici ăsta! A fost remdevisirul ăla, nu mai e bun nici ăla! Păi stați, mă, noi ce suntem, șobolani?! Poate am eu ceva cu conspirația asta, dar e la nivel mondial.
Prin medicația care s-a dat pentru Covid, oamenii au murit, pentru că li s-a coagulat sângele. Cadrelor medicale le e frică să spună. Deci, mie mi-au făcut semn la spital să nu le mai iau. M-au îndopat cu niște pastile care mi-au făcut rău. Am intrat cu 104 kilograme și am ieșit cu 81 de kilograme. Țesutul adipos a rămas, mușchii s-au topit. Dacă eu nu pot să urc nici acum la etajul 1? Am probleme cu ficatul, mă ține în partea dreaptă de înnebunesc. Din cauza medicamentelor, în spital am avut glicemia și 477. Mi-a plecat un herpes din creier pe ochiul drept. Și mi-a făcut rană în ochiul drept pentru că mi-a scăzut imunitatea, așa mi-a explicat medicul oftalmolog. Am rămas cu o sensibilitate pe fond psihic… Oamenii au rămas cu mari sechele. Eu vreau să uit toate astea”.
„La puşcărie, mâncarea este mai bună decât în spitale”
„Vreau să condamn Guvernul. Noi eram la ATI bolnavi cu plămânii. Bine, mă, dai rația de mâncare zece lei pe zi??? Păi, și în lagărele de exterminare aveau mai multă mâncare! La pușcărie e mai bună mâncarea decât în spitale. Dar nu e vina lor, a celor de la spital, ei trebuie să se încadreze în ce li se dă. Dimineața, un crenvurști cu pâine și cu ceai. Bine, eu nu mâncam. În schimb, la Mioveni nici nu se pune problema. Toți bolnavii de acolo se rugau pentru primar să fie sănătos. O diferență ca de la cer la pământ.
Înseamnă că mafia securistă nu a pus încă mâna pe spitalul de la Mioveni. Am fost în saloane la Mioveni și pacienților nu le venea să creadă când le venea masa. Erau de la Giurgiu, din București. Erau pacienți veniți de peste tot. Ziceau că peste tot a fost numai bătaie de joc. Atât alocă Guvernul ăsta care ne suge seva! La Mioveni, primăria are sponsori. Nu știu exact cum reușește, dar felicitări! Și felul în care vorbesc cu oamenii, felul de a avea grijă de pacient. Poate și la Pitești, dar sunt puțini cei care se poartă frumos cu bolnavul. Spuneau că sunt o doctoriță și trei asistente la 60 de oameni în 24 de ore. Bătaie de joc! Guvernul Orban nu a fost decât un guvern al comisioanelor.
Eu, dacă eram premier în perioada asta, în primul rând amenajam spitale, școleam cel puțin 10.000 de asistente, că știam că vine valul doi al pandemiei. Aduceam doctori ATI din lumea întreagă, le plăteam casă, mașină, salarii. Nu numai din România, din lumea întreagă. Eu am spus în termenii mei de cârciumar: Bă, dacă aș avea o nuntă de 1.000 de persoane peste două săptămâni, păi în primul rând aș angaja personal specializat, ospătari, bucătari, ajutoare, și apoi aș lua mese și scaune. Nu, ei au luat mai întâi mese și scaune, ne-au umplut de măști, de dezinfectante și de mănuși. Și degeaba, pentru că s-a văzut că e o mare țeapă!”
Despre Dumnezeu şi îngeri păzitori
„Îngerul meu păzitor a fost primarul Ion Georgescu de la Mioveni, care a sărit să mă ajute. Bine, și doctorul Copciag de la Județean a venit să mă vadă și s-a interesat de starea mea. Dar, Alina, trebuie să scrii, te rog, cu toate dificultățile, cu toate lucrurile rele care se întâmplă în spitale, pe mine m-au salvat îngerii în combinezoane albe! Eu lui Dumnezeu și lor le datorez viața! Acesta este adevărul”, a încheiat Gheorghe Dinescu povestea horror despre condiția sa de fost pacient cu Covid.
…ce prostii debitează domnul …
Vrăjeli, baliverne. Prostie cât cuprinde.
Fragmente dintr-un articol despre iatrogenie, scris de Dr. Virgil Răzeşu
“Manifestările de iatrogenie sunt extrem de variate, şi pot merge de la simple tulburări funcţionale care se estompează odată cu trecerea timpului şi pot dispărea, trecând prin stări patologice reale, care pot reclama chiar intervenţii chirurgicale corectoare, la rândul lor generatoare de iatrogenie, până la pierderea bolnavului care, oricât am fi de acoperiţi de consimţăminte, este o nenorocire adevărată pentru toţi cei implicaţi.
La urma urmei însă, putem afirma că, de fapt, întreaga medicină nu este altceva decât o iatrogenie intenţională şi voluntară, de diverse grade, acceptată atât de pacient, cât şi de medic, pentru simplul motiv că de alte posibilităţi de a acţiona împotriva bolilor nu dispunem. Şi, din acest punct de vedere, s-ar putea ca cineva să ceară ca Universităţile de Medicină şi Farmacie să fie denumite Universităţi de Iatrogenie Medico-Farmaceutică. Şi ar fi foarte greu de combătut!
Neîndoielnic că nici un mijloc terapeutic nu este perfect şi lipsit de aspecte de iatrogenie adevărată, pasageră sau definitivă. De cele mai multe ori, actele terapeutice de care dispunem şi care fac parte din panoplia de modalităţi terapeutice nu fac altceva decât să înlocuiască o stare de boală mai severă cu o alta mai puţin gravă, dar care –de data aceasta– poartă pecetea iatrogeniei, pentru că este recomandată, impusă sau realizată de către medic.
Dacă împingem exerciţiul mai departe, trebuie să acceptăm că întreaga farmacopee, parteneră indiscutabilă în procesul terapeutic, cu cele peste 300.000 de preparate medicamentoase înregistrate, este principala generatoare de iatrogenie. Iatrogenia medicamentoasă este binecunoscută, este menţionată în fiecare prospect şi nimeni nu poate face abstracţie de ea.”