# Diego Prada: „Ana IMEP încearcă să renască din propria cenuşă” # Jurnalul de Argeș a stat de vorbă în exclusivitate cu directorul Diego Prada și a vizitat fabrica
Când mergi să te întâlnești cu un ins care a studiat economia în America și care la un moment dat câștiga jumătate de milion de dolari pe an ca șef de operațiuni al unui birou de investiții tot din America, te aștepți să găsești un tip scorțos care să troneze într-un birou somptuos în care totul să miroasă a lux. Țeapă! Actualul șef de la Ana IMEP, Diego Prada, căci despre el este vorba, are un birou mai degrabă auster, iar la serviciu vine îmbrăcat cu un tricou albastru pe care scrie Ana IMEP, la fel ca toți angajații săi. Mai mult, ginerele lui George Copos, care a lucrat inclusiv pentru Ministerul de Finanțe din Columbia, și-a închiriat un apartament în Pitești, aproape de societatea pe care o conduce pentru a putea dedica mai mult timp relansării acesteia.
„Am nevoie de oameni noi cu idei noi”
„Am început prin a reforma echipa de vânzări și pentru asta am adus un director de vânzări foarte bun, italian, chiar de la concurenții noștri direcți din Europa. Fără un departament de vânzări performant nu poți exista, produci degeaba”, a fost primul lucru pe care a ținut să-l precizeze Prada. „Am nevoie de oameni noi, de oameni tineri, de oameni buni în meseria lor care să vină cu idei noi. Și în zona tehnică am angajat un inginer tânăr, român, Daniel Predan se numește, un tip foarte, foarte bun de care sunt extrem de mulțumit. Și la compartimentul financiar am făcut schimbări pentru că nu prea era totul în regulă. Cam curgea sângele din venele societății în altă direcție decât cea bună”, și-a continuat columbianul enumerarea deciziilor pe care le-a luat de când a preluat frâiele societății.
„Încercăm să eficientizăm totul”
„Am luat, împreună cu ceilalți, mai multe măsuri care să eficientizeze activitatea. De exemplu, înainte ședințele de lucru se țineau într-o sală și durau o oră, două, adică mult timp pierdut, acum am amenajat un loc special chiar în zona de producție unde ședințele sunt scurte și eficiente, fără cafele, țigări și vorbă multă”, se mândrește Prada care la două fraze folosește cuvântul eficiență. „Chiar și poziția utilajelor, accesoriilor și bancurilor de lucru a fost schimbată dacă aceasta face mai ușoară și mai eficientă munca angajatului”, a mai menționat el.
Proiectare și cercetare
„Am fost uimit când am venit aici să constat că nu există un centru de cercetare iar proiectarea era ca și inexistentă. Nu se poate ca o fabrică de calibrul Ana IMEP să nu aibă un centru de cercetare și proiectare. Am început să mă ocup și de acest aspect și deja lucrurile se mișcă. De asemenea, vreau ca în timp să înființăm un centru de excelență al Ana IMEP și la București pentru ca întâlnirile cu partenerii noștri să fie mai ușor de realizat, mai ales că 90% din producția noastră merge la export.”
Modelul chinezesc și relansarea producției cu ajutorul asiaticilor
„Am fost în Coreea de Sud și în China pentru a vedea cum lucrează cei de acolo și a stabili contacte. În China am fost uimit nu numai de eficiența actului de producție dar și de curățenia de acolo. Într-o fabrică la fel ca a noastră oamenii lucrau în papuci și șosete albe. Am stabilit și o colaborare cu parteneri de acolo care au venit deja și au văzut fabrica noastră. Dacă treaba merge cum trebuie vom avea de lucru pentru o perioadă de 15 ani. Pentru Ana IMEP situația ar putea să se redreseze, în acest context, într-un interval de 2 până la 5 ani. Îmi doresc mult să măresc volumul de producție nu numai pentru a nu mai concedia oameni, ci și pentru a reangaja foști salariați de aici și oameni noi și tineri”, se arată încrezător ginerele lui Copos.
Comunicarea și cutiuța cu idei
„Când am venit aici m-a frapat că nu exista deloc comunicare între conducere și angajați. Angajatul zicea „Să trăiți!” iar șeful zicea „Salut!”, atât, asta era toată comunicarea. Acum e altfel. Eu vorbesc cu ei iar o dată pe lună ne adunăm cu toții, aproape 300 de oameni, în holul fabricii și stăm de vorbă”. Tot în holul fabricii, Diego Prada, mi-a arătat o cutie ca o urnă despre care mi-a spus că e cutiuța cu idei. „Oricine are o idee o poate scrie pe un buletin special și, anonim sau nu, o poate pune aici. Ideile lor ne-au ajutat foarte mult în deciziile luate. Majoritatea sunt popularizate și discutate în adunările lunare iar cele mai bune sunt premiate. În felul acesta avem un feedback pentru că nu pot ca eu să stau aici în birou, angajații acolo jos iar între noi să nu existe comunicare”.
Oameni zâmbitori și… albaștri
Am vizitat fabrica împreună cu Prada, o fabrică în care angajații erau îmbrăcați ca și șeful lor în tricouri albastre pe care scria Ana IMEP. „Aici iarna e foarte frig și vara e foarte cald. În echipamentele pe care le aveau le-ar fi fost cald acum și am luat hotărârea să facem aceste tricouri care sunt mai lejere plus că ne și apropie, ne face să ne simțim o familie. E foarte important ca omul să se simtă bine și confortabil la locul lui de muncă”, a ținut să mă lămurească interlocutorul meu. Și încă un lucru: de fiecare dată când își văd șeful oamenii afișează un zâmbet luminos poate și pentru că se îmbracă la fel ca ei în loc să le reproșeze, așa cum făcea Copos, că nu și-a mai luat un costum de doi ani. Mai mult, cum majoritatea celor din fabrică sunt femei am avut senzația că unele mai aruncau și câte o ocheadă pe furiș către tânărul cu zâmbet americănesc care se ocupă de soarta lor. Și nu erau toate de 20 de ani.
Campionat de fotbal cu echipe mixte
Iubitor de sport și mișcare în aer liber, Prada a inițiat și un campionat intern de fotbal, dar un campionat mai aparte: „Avem aici o bază sportivă foarte frumoasă care era nefolosită și era păcat așa ca am decis să organizăm un campionat de fotbal mai original. Pentru că mare parte a personalului nostru este feminin am impus ca în fiecare echipă de fotbal să fie măcar o fată. Va fi distractiv”. De altfel, în timpul liber, atât cât are, Prada, acum piteștean prin adopție, bate împrejurimile orașului pe bicicletă sau înoată la Bazinul Olimpic.
„Vreau ca uzina să existe încă mulți ani de acum înainte”
Cât despre planurile de viitor ale lui Prada acesta spune că „vreau ca acționarii care nu sunt interesați de soarta companiei să ne vândă nouă acțiunile și apoi să le împărțim oamenilor care muncesc aici. E mai corect așa. Și mai vreau să fac în așa fel încât această fabrică să mai fie aici și peste 5 ani, 10 ani, 15 ani și, de ce nu, peste 50 de ani. Sper să reușesc.”
Florin Silvestru
