# Luni, 20 iunie. Ne apropiem de solstiţiul de vară, momentul în care Soarele se opreşte, aparent, din cursa spre nord. De aici înainte, zilele se vor scurta, pînă la solstiţiul de iarnă, pe 25 decembrie. Cei Vechi numeau solstiţiile „porţile anului”, ştiind că pe aici circulă, în Cosmos, influenţele subtile şi sufletele. Solstiţiul de vară era denumit „Poarta oamenilor” şi cel de iarnă – „Poarta zeilor”. Prin „Poarta oamenilor”, Forma cobora în Materie, prin „Poarta zeilor” se ajungea la Nemurire. Pitagoreicii sărbătoreau solstiţiile cu mari focuri aprinse pe dealuri, constructorii romani din „Colegia fabrorum” îl aveau ca patron pe Ianus, Paznicul Porţilor.
# Marţi, 21 iunie. La B1 TV, preşedintele Traian Băsescu are o ieşire violentă la adresa Regelui Mihai, apreciind actul abdicării drept „o trădare naţională”. Mai mult, şeful statului spune despre suveran că a fost „slugă la ruşi”. Nu-mi vine să cred. Oare preşedintele nu a auzit nimic despre „greva regală”, începută în 1945, după impunerea de către sovietici a guvernului Groza? Atunci, Majestatea Sa a refuzat să semneze decretele comuniştilor, timp de mai multe luni, gest susţinut de o mare demonstraţie populară, organizată de tinerii români, în ziua Sfîntului Mihai. Înspăimîntaţi de amploarea protestelor, comuniştii au deschis focul asupra manifestanţilor, ucigînd zece persoane, alte sute fiind aruncate în puşcării. Să nu ştie Băsescu nimic despre actul abdicării, realizat „cu mînă armată”, Regele fiind ameninţat nu numai cu moartea sa, ci şi cu execuţia acestor prizonieri? Cît despre „slugă la ruşi”, sintagmă golănească, ce să mai vorbim? „Sluga la ruşi” a fost decorată de preşedintele Truman, cu Medalia de Merit. Astfel de lături n-au mai fost aruncate către Regele Mihai decît de Vadim Tudor. Să dorească Băsescu o apropiere de electoratul extremei drepte, de nostalgicii Mareşalului şi de neo-legionari? Greu de crezut. Mai curînd, fiind un Scorpion tipic, nu şi-a putut stăpîni umorile şi nu s-a mai gîndit la consecinţe. Cam ca în fabula următoare. Cică un scorpion dorea să traverseze o baltă şi a rugat o broască să îl treacă dincolo, în spate. Broasca i-a răspuns: “Te-aş trece, dar mi-e teamă că o să mă înţepi”. Scorpionul a asigurat-o că nu o va face, că nu e prost să se înece şi el, odată cu victima. Dar, pe la mijlocul lacului, broasca a simţit cum o pătrunde acul otrăvit. Cu ultimele puteri, a strigat: “Mi-ai promis, ai spus că eşti raţional, că nu vrei să mori, de ce m-ai înţepat?”. Atunci, scorpionul i-a răspuns: “Ştiu, ştiu, dar nu m-am putut abţine, hă, hă, hă!”
# Miercuri, 22 iunie. La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, caz năucitor – un reprezentant al etniei rromilor a acuzat Banca Naţională de discriminare, pentru că nu le dă voie să înfiinţeze o trezorerie proprie şi să bată monedă! Judecătoarea, abia stăpînindu-şi rîsul, dă cuvîntul reclamantului. Ăsta bîiguie ceva de genul: „Sîntem discriminaţi, n-avem servici, n-avem buletine, cînd moare mortul nu vrea nimeni să îl îngroape, cerem asistenţă juridică”. „Lasă asta, spune cum e cu trezoreria!”, insistă judecătoarea. „Păi tot aşa”. Cazul a rămas în pronunţare. În definitiv, dacă nu ştiu ce stat american şi-a propus să emită o monedă cu acoperire în aur, de ce n-ar face la fel Regiunea Autonomă Strehaia? Eu zic să-i lase – pînă să se hotărască ei pe cine să pună pe bancnotă (pe Împărat, pe Rege, pe Preşedinte, pe Mondial, pe Copilul Minune), noi trecem la euro.
# Joi, 23 iunie. Ziceam, în suprema mea suficienţă, că n-o să citesc nici un autor mai tînăr decît mine, că n-or să mă înveţe ăştia care abia s-au ridicat pînă la genunchiul broaştei cum se iubeşte, cum se disperă sau cum se trăieşte într-o dictatură. Chestia asta funcţionează bine cu ai noştri, dar se schimbă foaia cu scriitorii străini. Devorez volumul de povestiri „Împărţirea la zero”, scris de un tînăr programator american, Ted Chiang, şi nu ştiu ce să admir întîi – explorarea limitelor inteligenţei umane (în „Înţelegere”), text în care doi Îmbunătăţiţi se înfruntă pe tema viitorului speciei, prelucrarea în cheie steampunk a legendei Golemului şi a Cabalei (în „Şaptezeci şi două de litere”) sau o întîlnire de gradul trei cu o civilizaţie extraterestră care gîndeşte, scrie şi înţelege altfel Cosmosul (în „Povestea vieţii tale”). Reţin o idee neliniştitoare – dacă există supra-inteligenţe, ele pot să-şi transmită mesaje ascunse în fenomene aleatoare (de ochii noştri, ai celor normali) – de exemplu, în fluctuaţia acţiunilor de la bursă.
# Vineri, 24 iunie. Sînzienele s-au supărat pe noi. Este o căldură teribilă, iar eu m-am găsit să fac lansarea „Ghidului României misterioase” pe la prînz! Spre surpriza mea, au venit vreo cîteva zeci de cititori, prieteni, presari. Bag viteză şi terminăm repede – vinul aşteaptă pus la rece. De milioane, pe canicula asta.
(Cristian Cocea)
