Un sondaj făcut printre experţi din lumea fotbalului (agenţi FIFA, profesori de marketing, foşti antrenori şi profesori universitari) arată că echipa titularilor Barcelonei a ajuns acum la o valoare estimată de peste 500 de milioane de euro. Cu toate acestea, deşi are, cum spuneam, cel mai scump „prim unsprezece” din lume, Barcelona este nevoită să facă economii drastice. „Am renunţat la catering şi la bodyguarzi. Ba chiar am ordonat ca în club să nu se mai facă fotocopii color. Toate copiile sunt alb-negru, iar aşa economisim chiar şi din preţul tonerelor de imprimantă”, a recunoscut preşedintele clubului catalan, Sandro Rosell. Nu, declaraţia de mai sus nu este o glumă, ci dovada unei viziuni realiste cu privire la criza economică de la nivel mondial.
În România portocalie, deci şi în Argeş, lucrurile stau exact invers: cu cât eşti mai în rahat, ca ţară, ca oraş sau comună, cu atât cheltuielile devin mai mari şi mai inutile. Iată câteva exemple recente!
Primarul Costeştiului, Ion Baicea, a vrut fântână arteziană în parcul din faţa primăriei. Cum parcul n-a avut nimic împotrivă, cişmeaua a fost făcută şi inaugurată chiar de Zilele oraşului, cu soborul de preoţi de rigoare. N-a mai contat că în Costeşti este sărăcie lucie, iar nivelul de trai este comparabil cu cel de dinainte de 1989. De ce a insistat primarul Baicea pentru o astfel de investiţie de peste 100.000 de euro într-un oraş mort din punct de vedere economic? Nevoia primarului Baicea de a construi o fântână arteziană intră în aceeaşi categorie cu nevoia altor edili de a planta săli de sport în sate fără şcoli şi fără copii sau de a arunca cu bani în Axinte de la Vacanţa Mare, Sorinel Copilul de Aur, Daniela Gyorfi sau Loredana Groza cu prilejul megalomanicelor sărbători ale comunei ori concursurilor de miss şi de ciocnit ouă. De ce se duc atâţia bani pe mii de mici şi zeci de butoaie de bere, adică pe Apa Sâmbetei?
Conform unei hotărâri de Guvern adoptată acum câteva luni, comuna Vlădeşti, condusă, aţi ghicit, tot de un primar portocaliu, a primit un cadou de 250.000 de euro, pentru amenajarea unui spaţiu verde în localitate. Bănet, nu glumă, dacă ne gândim că suma reprezintă jumătate din bugetul de care a beneficiat comuna anul trecut, circa 540.000 de euro, incluzând fondurile pentru plata salariilor profesorilor care predau la şcolile din localitate. Nu mai contează că drumurile sunt pline de gropi, că oamenii beau apă de la izvor sau din fântâni (din cele cu apă potabilă, nu din arteziene), aproape la fel ca la 1437, anul primei atestări istorice. Este lipsit de importanţă că părinţii îşi trimit copiii la grădiniţe şi şcoli cu grupul sanitar în curte, fără calculatoare, fără internet, fără telefon fix. Singura diferenţă e că acum au parcuri cu thuja orientalis şi tobogane. De ce are o comună parcuri înainte de a avea fose septice în gospodării şi apă curentă în şcoli?
Răspunsul la întrebările de mai sus este unul extrem de simplu. Se ţine cont de nevoile şi de conturile primarilor portocalii şi ale constructorilor arondaţi, şi mai puţin sau chiar deloc de nevoile primare ale oamenilor. Adică apă, gaze, canalizare şi electricitate.
(Neluţu DINU)
