Au apărut, recent, volumele de „Însemnări” ale marelui pictor piteștean Sorin Ilfoveanu. În fapt, o apariție editorială cu totul inedită. Încasetate într-o cutie de carton reciclat, sunt șase caiete cu coperte imaculate, iar fiecare dintre acestea poartă perioada cronologică pe care o acoperă, scrisă cu negru: I: 1985-1993; II: 1994-1999; III: 2000-2003; IV: 2004-2005; V: 2006-2007; VI: 2008-2009.
În total, sunt 744 de pagini de text și multe ilustrații. Ilustrațiile predomină, fotografii și reproduceri după desene și picturi ale sale, căci un artist mai mult arată decît spune, deși imaginea este și ea un text, iar în cazul maestrului Ilfoveanu relația aceasta este veche și permanentă, dar mai ales organică.
Avem două felii de viață în acest bloc de texte, de până la căderea comunismului și după. Avea 43 de ani când s-a prăbușit regimul totalitar și era un artist format în preajma și la clasa lui Corneliu Baba, pe care l-a evocat într-un chip strălucit în 2008. Din acel text, apărut în „Observatorul cultural”, am aflat că, inițial, artistul a făcut un an de grafică, apoi a ajuns la „meșterul Baba“, din anul II. De altfel, mulți îl percep pe dl. Sorin Ilfoveanu mai ales ca grafician, dar abia la o a doua privire înțelegi că pictura ilfoveană ascunde subtilități pe care cu greu le pricepi sau intuiești.
„Însemnările” sunt de găsit la Galeria de Artă „Sorin Ilfoveanu – Gheorghe Badea” din Pitești și încă nu au fost lansate.
Citește și Un dirijor piteştean şi Eminescu
Citește și „Phoenix” a plagiat „Mugur de fluier”!
0 Comentarii