Există o explicație simplă pentru triumful „surprinzător” al lui Călin Georgescu în România
Într-o călătorie cu autobuzul în Transilvania, vara trecută, am început să vorbesc cu un tânăr român care lucrează în Yorkshire și care se întorsese acasă în vizită la rudele sale. Mi-a spus cât de greu a devenit pentru români, în special pentru persoanele în vârstă, precum bunica sa, să ajungă la un sfârșit de săptămână cu o inflație atât de mare. El a dat vina pe războiul din Ucraina pentru creșterea masivă a prețurilor la energie și a spus că conflictul „trebuie să se încheie curând”. Cu vremuri atât de grele, mi-a spus că unii oameni devin resentimentari față de ajutoarele acordate refugiaților ucraineni. M-am gândit la conversația mea din autobuz când am văzut la BBC că un „candidat de extremă dreapta, pro-rus” a luat un „avans surprinzător în alegerile prezidențiale din România”.
Reacția din cercurile elitiste liberale occidentale la succesul „ultranaționalistului” Călin Georgescu în primul tur de scrutin din acest weekend a fost una de șoc și de groază, cu multe strângeri de perle.
Pentru început, Georgescu – care a obținut aproape 23 % din voturi – nu a fost nici măcar cel mai popular candidat „naționalist”; acesta a fost George Simion de la Alianța pentru Unirea Românilor. Dar Simion a obținut doar 13,8 la sută.
Georgescu a părăsit Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a lui Simion în 2022, după comentariile controversate pe care le-a făcut despre cei doi lideri ai Gărzii de Fier a României, și a candidat de data aceasta ca independent. I s-au dat puține șanse, sau niciuna. Sondajele din octombrie îl plasau pe Georgescu cu 0,4 % din voturi; chiar și în noiembrie, se preconiza că va obține doar 5,4 %. Dar „omul venit de nicăieri”, care și-a desfășurat campania în principal pe TikTok, a uimit pe toată lumea. Au urmat inevitabilele apeluri că Rusia ar fi aranjat cumva alegerile, care apar întotdeauna când cineva care nu este agreat de elita liberală câștigă alegerile. Georgescu l-a salutat într-adevăr pe Vladimir Putin ca pe un „om care își iubește țara” și a făcut campanie pe o platformă NATO și UE-sceptică. La fel ca Trump, el a cerut ca războiul din Ucraina să se încheie rapid și se opune oricărui ajutor militar suplimentar pentru Kiev. Însă, până la apariția unor dovezi concrete, afirmațiile potrivit cărora Kremlinul ar fi în spatele succesului său ar trebui să fie respinse ca fiind doar niște struguri acri.
0 Comentarii