# Scandalul „Şpagă la Dedeman”. Dezvăluirile dirigintelui de şantier Silviu Făgăraşu. 
# Ați fost de față când deputatul Cătălin Rădulescu i-a oferit acea șpagă de 10.000 lei managerului de proiect de la Dedeman? Și noi, dar și alte ziare au relatat despre faptul că omul de afaceri Nicolae Ivănescu ar fi declarat la DNA că dvs ați fost martor la acest act de corupție.
– Nu e adevărat, n-am fost niciun martor, dar vă spun exact de unde a început totul. M-a contactat Cornel Rădulescu, fratele deputatului, și asta pentru că eu am mai lucrat cu ei, însă pe partea de topo, deoarece am o firmă de topografie. Ei câștigaseră lucrarea de la Dedeman și o dăduseră în subantrepriză unei firme controlate de Ivănescu. Deci s-a făcut discuția asta, iar dirigintele de șantier, Sebastian și nu mai știu cum îl cheamă, când a auzit că în  subantrepriză e Ivănescu, l-a sunat pe Cornel, pe fratele lui Cătălin Rădulescu, și i-a spus: „Cornele, te dau dracu cu Ivănescu al tău, eu nu mai lucrez cu el.” De ce? Pentru că mai lucrase săracu’ cu Ivănescu, ca diriginte de șantier, și tot într-o subantrepriză dată de Rădulescu. Toate lucrările au fost la final bombă! La Suseni, la Poiana Lacului, peste tot numai bombe, adică lucrări făcute de Ivănescu. Și atunci, ca diriginte de șantier, nu poți să-ți asumi responsabilitatea lucrării făcute pe niște mizerii. Și atunci, ăla, Sebastian, a plecat și a rămas firma lui Cătălin Rădulescu fără diriginte de șantier. Așa m-a sunat disperat Cornel, frate-său: „Bă, Silvică, vezi cum o rezolvi!” „Bă, eu nu mă bag cu Ivănescu!” Nici eu n-am vrut. După aia, m-a sunat Cătălin (deputatul PSD, n.red). „Bă, te rog eu frumos, Silviule, ia tu și dirigenție, tot. Ai mai fost diriginte de șantier pe la alte drumuri, te rog eu mult de tot, că n-am…, rămân descoperit.” „Bine, Cătăline. Asta e.” Am făcut contractul și pe dirigenție și am preluat și dirigenția.
# Și când ați avut prima cumpănă?
– Am început lucrarea și, la un moment dat, după cum este tehnologia lucrării, am început turnarea primului strat de asfalt. Din proiect aveam stratul 1 de 5, stratul 2 de 4 – 4,5. Deci tot stratul trebuia să aibă 9 cm. Ivănescu n-a respectat nici grosimea, trebuia să meargă cu 5 cm stratul, iar el îl tot subția. De ce? Ca să ciordească din material, altă explicație nu există. Vă dați seama, parcarea proiectată de către cei de la Dedeman era imensă și avea de unde.  A venit ăla, Puiu, inginerul lor șef și mi-a zis de la obraz. „Domn’ Făgărașu, e o problemă!” „Domnu’ inginer-șef, lăsați, domne, că o dregem. O călcăm mai bine, echilibrăm mai bine materialul și o să ne reglăm când intrăm la stratul de uzură, îl facem ca lumea pe ăla, îl băgăm conform rețetarului și n-or să fie probleme.” Ăsta zice: „Bine, haideți, cum știți dumneavoastră, dar să n-avem probleme! Hai, dați-i drumu! De rușinea dumneavoastră accept, că vă văd om serios!”, mi-a spus inginerul-șef Puiu de la BAP. Stătea topograful meu, săracu’, de la 7 până la 9 seara în permanență, să păzească lucrarea. Urmărea la secundă fiecare cotă. În mod normal, nu avea de ce, pentru că era suportul bun. Dar utilajele lui Ivănescu erau depășite, muncitorii – că nu stătea nici dracu angajat la el – fugeau cu zilele, mecanicul de pe utilaje era de profesie șofer de basculantă, când pe aia trebuie să fii mecanic special de repartizator. Era clar, ăla trebuia să știe cât ridică rigleta, cum lasă unghiurile de pantă… Troaca aia de repartizator, ce-are Ivănescu în firmă, utilaje de-alea de doi lei, cu el a întins stratul, varză mi l-a făcut! VARZĂ! Eu, din experiența mea de șantier, știam că, la camioane, atunci când sunt pline cu material, trebuie să vezi așa, o gâlmă, deasupra obloanelor. De unde, dracu, așa ceva la Ivănescu? Trebuia să mă ridic pe vârfuri să văd ceva.

„Avem 37 de magazine Dedeman făcute în țară, dar așa infecție eu n-am văzut”

# Și n-ați reacționat în niciun fel împotriva lui Ivănescu?
– Ba da, am mers și l-am avertizat: „Te rog frumos, Nene, dacă îmi mai vin camioanele așa, le urc pe cântar, ți le întorc pe toate și-ți dau refuz la plată!” L-am avertizat de nu știu câte ori. „Hai, băi, șefu, băi! Hai, băi, șefu, băi! Dă-o, bre, dracu, c-o facem noi până la urmă!” La un moment dat a venit chiar deputatul Cătălin Rădulescu. Că ăla n-a venit acolo, pe șantier, decât de două ori. A venit Cătălin Rădulescu într-o după-amiază, pe la 2, așa, terminaseră ăștia pauza de masă. „Ce s-a întâmplat, băi Silvică?” „Bă, mânca-v-ar nenea, luați-l, bă, pe ăsta de-aici, dați-l, bă, pe ăsta afară! Eu nu mai lucrez cu Ivănescu!” Și i-am arătat: uite, ăla e așa, bitumul nu e conform, asfaltul uite cât mi-a turnat stratul, uită-te că n-are utilaje, uită-te că nu-mi respectă termenele, uită-te cum îmi vin basculele de goale! Ce pot să fac eu acum?!” „Ce știi tu, ca să iasă bine”, mi-a zis Cătălin Rădulescu. La un moment dat, venit cel de la BAP Arad, inginerul-șef Puiu, n-a mai rezistat și mi-a zis: „Domne, dacă mergeți în continuare cu lucrarea așa, eu vă dau cuvântul meu de onoare că pierdeți și garanția – că s-a depus garanția lucrării – iar eu oricum nu vă dau banii, ori vă dau numai jumătate din bani. Sau, dacă nu, vă dau afară și nu vă dau niciun ban, e treaba voastră! Bag altă firmă de aici din Pitești, bagă buldozerele, scoate tot, chit că mai întârziem o săptămână-două pe răspunderea mea, dar vă dau afară de-aici! Asta nu-i lucrare, e o mizerie! N-am văzut până acum, la câte magazine Dedeman făcute în țară avem noi, și sunt vreo 37, n-am văzut infecție ca asta! Vă rog frumos să mă înțelegeți!”
# Dur, dar corect.
– Așa e, dovadă că m-am dus și le-am spus la Rădulești cum stă treaba și care e poziția antreprenorului. „Bă, le-am zis, lui Cătălin Rădulescu și lui frate’ său! Dați-vă dracu de-aicea cu Ivănescu al vostru, că eu nu mai stau! Mă fac de râs, în fiecare dimineață să mă ia ăla de la Dedeman la bâte. Nu se poate așa ceva! Ăla a zis că ne dă afară.” Apoi au început să-l sune, când Cătălin, când Cornel, pe Ivănescu. „Băi, Nene, băi, te rog eu, fă băi ca lumea lucrarea că dăm de dracu!” Ăsta, Ivănescu, cum e el șmecher de gură: „Lasă, șefu, că am rezolvat eu!” „Băi, Silviule, hai mă că o rezolvă Nenea, că așa ne-a promis!”, mi-a spus deputatul Cătălin Rădulescu. După ce-a terminat toată asta, într-adevăr, a venit Adam, ăsta care a făcut plângerea la DNA. Director de investiții cred că era la Dedeman. Ăsta a venit, s-a plimbat pe-acolo, a început să dea cu piciorul prin pietroaiele alea de la asfalt. Într-adevăr, erau pietroaie și nu trebuiau să fie. A început: „Cine e șef aici?” Zic „eu”. „Dar ce e cu ăsta? Dar aici trebuia să fie piatră spartă, și e piatră rotundă. Dar compactarea nu e bună, dar…” Mi-a zis la final „Nu știu, domnule, aș vrea să vă comand un control, să ne vină de la București, de la Institutul de Cercetare în Construcții, să vină să vă ia o carotă, probă de sol, să avem probă, că n-ați respectat ăstea și să vedem și noi dacă bitumul respectă rețeta…” „Da, sunt de acord, mă ajutați și pe mine, i-am zis. Deci, vă rog să mă înțelegeți, domnu’ Adam, că eu n-am niciun partipris cu Ivănescu. N-am nicio treabă. Deci eu sunt aici diriginte de șantier, interesul meu este să meargă lucrarea, să pot să mi-o recepționați, altceva chiar nu mă interesează!”, i-am zis și am încheiat discuția.
# Și totuși, de ce s-a riscat deputatul Rădulescu și i-a dat șpagă 10.000 lei directorului Adam de la Dedeman, dacă vinovat pentru calitatea lucrării era Ivănescu? Pentru că de aici a început faza cu denunțul și apoi cu intervenția DNA.
– Dar n-a fost problemă de șpagă. Eu habar n-am de discuția asta cu șpaga și nu-i văd nici rostul. De ce-ar fi dat Rădulescu 100 de milioane șpagă ăluia de la Dedeman? Pentru ce? El oricum își încasa 8 miliarde și ceva pe lucrare, minus cele 400 de milioane, despre care a spus clar antreprenorul general: „băi, ăștia nu ți-i mai dau, că-i lucrarea neconformă și scad diferența de la BAPS, de la piatră spartă, la piatră rotundă, îți scad diferența de preț. Nu o să-ți plătesc piatră spartă, când tu ai băgat piatră rotundă.”

„Ivănescu l-a băgat în față pe directorul Adam de la Dedeman”

# Mai trebuie lămurit ceva. Cum a ajuns până la urmă deputatul Rădulescu să apeleze la omul de afaceri Nicolae Ivănescu, în contextul în care toată lumea știa că acesta face lucrări proaste?
– Păi, e foarte simplu. Firma lui Cătălin Rădulescu mai avusese o lucrare cu Ivănescu, la Săpata parcă. Numai că, tot așa, Ivănescu n-a făcut lucrarea, iar Rădulescu, ca antreprenor general, a fost nevoit să dea înapoi banii primăriei. Însă lucrarea n-a  fost executată conform cu caietul de sarcini tot din cauza lui Ivănescu, care nu și-a făcut treaba. Și atunci, Ivănescu rămăsese, ca și subcontractant terțiar, dator la deputatul Rădulescu și Rădulescu trebuia acuma să-și recupereze banii. Probabil că a fost o înțelegere, o cesiune de creanță. Deci, clar, dacă era vorba de o cesiune de creanță, înseamnă că respectiva creanță pe care o crease Ivănescu acolo, la Săpata, i-o cesiona acum din afacerea cu parcarea de la Dedeman lui Rădulescu și așa se acoperea de datorie. E vorba de o datorie de două miliarde la mijloc și pentru asta a pornit  Ivănescu toată mizeria asta care l-a băgat în belea pe deputatul Rădulescu. Deci Rădulescu i-a tăiat din cașcaval două miliarde lui Ivănescu și de aici s-a pornit tot scandalul de la Dedeman.
# Să înțelegem că acesta e motivul pentru care a ajuns în final deputatul Rădulescu la DNA?
– Da, ăsta-i motivul pentru care s-a dus la DNA. Ivănescu l-a băgat pe Adam în față, pe ăsta care-i director la Dedeman.  Întrebarea care se mai pune e și de ce s-a trezit Adam de la Dedeman, la enșpe mii de luni după ce se termină lucrarea, să facă denunț la DNA. De ce?! Pentru că nu s-a făcut plata de la Rădulescu către Ivănescu. Deci Rădulescu nu i-a mai dat banii lui Ivănescu, oprind-și, probabil, cele 2 miliarde din contul datoriei de la Săpata . Deci nu se făcuse plata. Normal, dacă Ivănescu a tot sperat „bă, dă-mi banii! dă-mi banii! dă-mi banii!”, ăsta, Rădulescu, i-a spus clar „bă, nu-ți dau banii, de-aia!” „Aaa!, nu mi-i dai? Lasă că facem noi altfel!” Iar stilul lui Ivănescu, care-i? Uite, cum sunteți voi cu reportofoanele, că sunteți profesioniști și asta vă e meseria, el înregistrează non-stop. Înregistrează, șantajează. Mie mi-a furat agenda. Deci agenda mea de șantier, unde aveam trecute tot, cantități, tot. Prostia mea, că notez tot! Că a venit mașina mai goală, că în loc de 3 tone au venit 2, că Ivănescu a sărit apoi și în gâtul celor de la SELCA… Și acolo scriam tot. Cantitățile reale și toate discuțiile care erau și care trădau o stare de fapt despre modul de operare al lui Ivănescu. Agenda era, de fapt, caietul meu de șantier.  În agenda aia pe care a oprit-o Ivănescu erau trecute cantitățile reale, era făcută prezența la oameni, reală, toate lucrurile reale erau trecute în agenda aia, toată lucrarea. În primul rând, neregulile. Ivănescu ce-o fi zis? Nu le mai are prostul ăla pe nicăieri și din memorie nu mai știe. Dar nu trebuie să spun neapărat cantitățile. Dar trebuie să spun ce s-a întâmplat în realitate. Aia pot să țin minte. 
# Dar dvs ați fost chemat la DNA, ca martor?
– Nu. Atât ce m-a sunat Cătălin Rădulescu să-mi spună că mă vor contacta avocații lui să mă cheme ca martor în proces și atât. Deci asta a fost singura discuție. Cât o fi de țepar Rădulescu, că suntem prieteni de 25 de ani, dar omul a spus-o clar „Banii pe lucrarea de la Dedeman erau banii mei. Dacă am avut posibilitatea să pun mâna pe ei și să-mi recuperez astfel și datoria de 2 miliarde de la Ivănescu, în contul lucrării de la Săpata, de ce să n-o fac?…” Plus că, Rădulescu ce-a mai zis? A fost o înțelegere și că stratul doi l-au turnat cu cei de la SELCA, la insistențele mele, deci cu utilajele ăstora de la SELCA, dar tot cu materialul prost al lui Ivănescu. A ieșit cu bătaie  acolo, că Ivănescu era să le strice utilajele alea de milioane de euro ale celor de la Selca. A dat cu pietre pentru că ăia puneau asfalt numai după rețetar. Și atunci, de unde să-și mai tragă material Ivănescu? Și ăla era și mai scump, fiindcă e de uzură, e mai scump stratul de uzură.
# Stați să înțeleg. Adică cei de la Selca, chemați de Rădulescu ca să repare ce s-a stricat de către Ivănescu până atunci, au trebuit să respecte caietul de sarcini.
– Exact, oamenii au băgat numai după caietul de sarcini. Au apucat să întindă asfaltul și a venit imediat Ivănescu în șantier. Cu istericale, a dat cu alea prin utilaje, să se ia la bătaie cu mecanicul de pe utilaj, că de ce pune strat mai gros.

„Pista de la stadionul Trivale e făcută de același tandem, Rădulescu-Ivănescu”

# Să înțelegem că aceasta e o practică a lui Ivănescu, atunci când toarnă asfalt? Pune un strat mai subțire?
– Da, acesta e modul lui de operare, să ciordească la material. Eu i-am și spus:  „Băi, Nene, eu, dacă ar fi după mine, eu le-aș spune clar, și lui Rădulescu și la toți, că îți plătesc doar la jumătate, clar!” „Păi de ce, băi, șefule?”, m-a întrebat el. „Pentru că, după mintea mea și după ochiul meu, ai adus doar jumate de material, deci tu ai ciordit din start un miliard. I-am spus direct lui Ivănescu. Direct i-am spus. Când a auzit deputatul Rădulescu una ca asta, a început să intre în fibrilație. „Băi, Silviule, tu știi ce spui?” „Băi, Cătăline, lasă-mă, băi, dracului! Băi, fraților, voi sunteți nebuni? Încă mai lucrați cu dementul ăsta de Ivănescu? Păi de-aia nu aveți, frate, lucrări.” Pista de la stadionul Trivale, tot la fel! Făcută în același tandem, Rădulescu-Ivănescu.
# Pista de atletism?
– Da, aia de a bituminat-o, de pe interior.
# Unde s-a desfășurat Balcaniada acum?
– Da, da, da. Cea de pe terenul mare, dar care e făcută în urmă cu un an. Un an, un an și ceva. Eh, tot la fel, același tandem, Rădulescu-antreprenor general, ălalalt, Ivănescu, antreprenor secund și executant. A bombardat-o și pe aia, încât de abia a scos-o ăsta, Rădulescu, la iveală, la lumină, tot la fel, cu Selca sau cu alții. Au fost bani mulți la mijloc. Gândește-te că, dacă doar parcarea aia de la Dedeman a fost 8 miliarde, tot cam așa a costat și pista de la stadion.
# Până la urmă cum a rămas cu firma de la Arad, cu BAP Arad, la plata parcării de la Dedeman? 
– Aradul a spus foarte clar că plătește cu 40.000 de roni mai puțin și asta a fost treaba. Cinstită și pe care ne-am asumat-o toți. I-au sărit dracii lui Rădulescu și l-a luat la șuturi pe Ivănescu. Apoi, la noi toți, la ceilalți, ni s-a luat din bani de către Rădulescu, ca antreprenor general, în mod proporțional. Și lui Selca, și mie, la toți care am lucrat sub antrepriza lui Rădulescu. Pentru că el a spus „400 de milioane îi împart la toți.” În mod normal, noi cu Selca am spus „băi, frate, dar nu-i vina noastră! E vina lu’ dobitocu ăsta de Ivănescu! Nu ne-a dat materiale, și-a bătut joc de noi, am ajuns să plătim noi pentru el?” Și-atunci, Rădulescu a zis așa „Corect! Facem altă proporție. 60% din sumă o plătește Ivănescu, 40% o plătiți voi.” Și așa mi-a oprit și mie, i-a oprit și lu’ Selca, dar n-am comentat. Până la urmă, așa e. Prostul nostru, am lucrat cu el aici, n-avem de ce să mai încurcăm contractul. Pentru că BAP-ul trebuia să ne dea referatul la procesul verbal de recepție și ne-a zis clar. „Nu vă dau recepția! Astea-s condițiile. Să ziceți sărut mâna, că v-am scăzut numai 400 de milioane!” Deci chiar au fost foarte cuminți. Iar eu nu văd de ce-ar fi intervenit Rădulescu, la ăla mare de la Dedeman, la Adam, când el a pierdut practic doar 400 de milioane din lucrarea de 8 miliarde. Dar nici pe ăia nu i-a pierdut, pentru că și i-a recuperat în final de la noi. Și n-avea niciun interes să se ducă să-i dea ăluia 100 de milioane, ca să ce?  Să-i accepte la plată ăia 400 de milioane? Păi e o inepție, nu se poate așa ceva!

„Ce căuta Ivănescu în parcarea de la Dedeman, dacă n-are nicio legătură cu firma DAB Construct? Am poze cu el pe șantier”

# Să revenim la omul de afaceri Nicolae Ivănescu și la practicile lui.  
– La modul său de operare. Se duce și face lucrări pe la instituții publice. Nu e capabil să le ia el primul, pentru că nu e serios și toți se  feresc de el, apoi vin titularii la el și îl subcontractează, iar după aceea el începe să tragă țeapă; lucrarea iese prost și nu-și asumă el răspunderea primă. Așa s-a întâmplat și la Boteni. Când a auzit primarul de la Boteni că a câștigat Ivănescu licitația, s-a speriat de moarte și n-a mai vrut să facă drumul. Nu v-am spus deja că și pe ăștia de la Pitești i-a încurcat cu pista de atletism și i-a întârziat?
# Mai știți unde s-a întâmplat la fel?  
– La Suseni… Uite, sunt deja trei primării, Boteni, Pitești, Suseni, pe care le-a încurcat. Că, până la urmă, Dedeman e o afacere privată, e responsabilitatea ăluia dacă a luat țeapă după mintea lui. Dar aici, în astea trei cazuri de primării, sunt instituții publice și bani publici. Și atunci, DNA-ul ar trebui să se sesizeze și invers, adică împotriva lui Ivănescu.  Ivănescu își permite să lucreze la intimidare fiindcă, zice el, n-are calitate oficială în firma respectivă, dar el o controlează în realitate. Deci firma aia, DAB Construct, are adminstrator o persoană pusă de Ivănescu… El se bazează pe faptul că n-are nicio semnătură în firmă și poate să zică, la o adică: „Nu știu, frate, e firma ăstora, eu n-am nicio treabă!”. Numai că sunt destule dovezi că el controlează, dispune și dirijează tot în firmă. Eu am destule poze cu el în șantierul din parcarea făcută la Dedeman, când dădea indicații și dirija totul. Ce căuta el acolo, dacă n-are nicio legătură cu firma? Astea sunt glume! La Brăduleț, la primăria de la Brădet, o lucrare pe fonduri europene, unde se fac drumurile alea, a câștigat tot Ivănescu, iar pe locul doi a fost Rădulescu. Dar a câștigat Ivănescu pentru că a avut preț mic. Dar cum a câștigat? În mod normal, el ar trebui arestat și îmi asum ceea ce spun. El s-a dus la lucrare și a garantat (trebuia să ai un fond de garanție de licitație depus înainte, adică să ai garanția înainte să participi la licitație). El a falsificat actele la bancă. A spus „am bani în contul de la… nu știu unde, 5 miliarde, cât trebuie să am garanția”. Aia era o garanție instituită de acum vreo patru ani, depozitul ăla n-a existat niciodată. El s-a dus cu hârtia de garanție bancară, ăia au zis „da, ok, are Ivănescu bani” și a câștigat licitația. S-a apucat de lucrare. Orice firmă care câștigă licitații din astea, pe fonduri europene sau pe primării, trebuie să pună garanția la dispoziția ăluia, a beneficiarului, și să existe fizic, în permanență. Deci acolo trebuie să intre DNA-ul, să vadă licitații trucate. Ivănescu nici n-avea dreptul să participe la licitație. Era debitor, deci avea creanțe de acoperit de 3 miliarde și ceva. Și el a apărut curat, când i-a dat hârtia… O fi băgat și cineva de pe la ăștia, de pe la Fisc, de pe la dracu să-i ia, el a apărut curat la licitație. A ieșit curat ca lacrima. De asta înnebunea și Cătălin Rădulescu „Bă, am dat aproape același preț, aproape la mustață. Cum să câștige  Ivănescu?”, s-a întrebat Rădulescu.

„Primul interesat să-i mituiască pe ăia de la Dedeman era Ivănescu, nu Rădulescu”

# Deci constructorii de genul acesta, care vin cu prețul mic și câștigă, își scot apoi șpaga din lucrări. 
– Evident, că n-ai de unde s-o scoți din altă parte. Deci, uite, îți dau 100 de miliarde pe lucrarea asta, dar dai 50 înapoi. Și atunci tu trebuie să faci de așa manieră încât să câștigi și tu ceva, că n-ai cum să mergi în pierdere. Deci e un mod de operare, într-adevăr.  La Dedeman n-a mers, pentru că aici lucrai cu privatul, iar privatul nu-ți recepționează lucrarea, nu plătește greșeala ta din banii lui. La stat merge vrăjeala, că e ban public. Vine primarul și zice „dă-o dracu, merge și așa, hai să-ți semnez procesul verbal de recepție!” Pe când privatul, nu. Că dă banii din buzunarul lui. Deci, de-aia spun: la Dedeman, n-avea de ce să-i dea Rădulescu șpagă lui ăla 100 de milioane. Nu văd rostul. Băi, frate! S-au tăiat 400 de milioane pentru neconformitate? Rădulescu a zis „da, am semnat”. A luat cu 400 milioane mai puțin din cele 8 miliarde, cât a costat toată lucrarea.  I-au dat drumul, mi-au făcut mie, ca diriginte de șantier, observația și mi-au notat în caietul de dirigenție și au dat drumul la lucrare, „gata, se achită”. Păi, ce mai vrei?! Păi, e simplu! De ce să-i dea Rădulescu bani lu’ ăla, lui Adam?! Cine ar fi fost interesat să o încurce Cătălin Rădulescu? Ivănescu. De ce? Pentru că Rădulescu i-a spus clar „Dacă nu faci lucrarea conformă, nu-ți mai dau niciun ban pentru ce ai făcut aici!” Eh, și atunci el era primul interesat să-i mituiască pe ăia, nu Rădulescu. Pentru că Rădulescu își încasa banii oricum. El nu avea nicio treabă. Nu aveau ăia ce să-i facă, era legătură privat-privat. Ce, ne dăm șpagă unul la altul? N-avem cum. Atunci ce să facă? L-a băgat pe Rădulescu în denunț, că e parlamentar, ca să bage DNA-ul în ecuație și așa a ieșit tot scandalul. La cât e de chitră Rădulescu, să dea el 100 de milioane șpagă? Pentru ce? Mai bine îi lua toți banii lui Ivănescu. Deci e clar: Ivănescu a intrat în conflict cu Rădulescu tocmai pentru asta. Că avea să-i mai dea bani. „Nu-ți mai dau, bă, niciun ban, du-te la plimbare. Ți-am oprit datoria pe care o ai la mine pentru lucrarea de la Săpata.” Și asta a fost răzbunerea lui Ivănescu. Și pe mine m-a amenințat Ivănescu. Mi-a zis în față: „Băi, șefule, știi cum lucrez eu!” Dar i-am zis și eu, tot în față: „Băi, nea Ivănescu, nu știi cum lucrez eu! Ai grijă ce faci și cum te învârți, pentru că pe mine nu mă interesează de filmări, de înregistrări, de ce dracu vei fi făcut tu. Chiar nu mă interesează! Dau în tine de sar mucii! Nici nu stăm de vorbă!” O să vă aduc de la București, nu am acuma la mine, o să vă aduc rapoartele de încercări, unde scrie neconform pe asfaltul pus de Ivănescu. Deci, date de Institutul de Construcții pentru lucrarea de la Dedeman.
Material realizat de Adriana Gândilă