Renumitul comerciant român Hagi Tudorache s-a născut în anul 1768, la Curtea de Argeș și a decedat în mahalaua Oțetari din București. A avut nouă copii împreună cu soția sa, dintre care doi au murit de tineri. Printre cei rămași se numără trei fete și patru băieți (Costache, Ghiță, Iancu și Mihalache). Toți s-au ocupat cu comerțul, după ce au făcut practică în prăvălia tatălui lor. El a extins afacerea de lipscănie, cumpărând prăvălii și terenuri prin tot Bucureștiul. Deși nu știa carte, Hagi Tudorache și-a creat un păienjeniș negustoresc, care cuprindea spațiul dintre București și Leipzig, plus Balcanii. Peste 200 de negustori erau prezenți în catastiful firmei sale. El a fost chiar și un întreprinzător ingenios în ceea ce privește transportul mărfurilor. Primele magazine ambulante au fost create la inițiativa lui Hagi Tudorache, afacerea fiind de mare succes.
A fost băiat de prăvălie la jupânul Tudorache Hagiu
Hagi Tudorache a văzut lumina zilei în 1768, la Curtea de Argeş. Tatăl său a fost un ţăran înstărit şi, fiind un om mai umblat, şi-a adus copilul la Bucureşti, oferindu-l băiat de prăvălie jupânului Tudorache Hagiu. Acesta din urmă avea prăvălie de lipscănie în Hanul Sf. Gheorghe, aflat în vecinătatea Bisericii Sf. Gheorghe Nou. Tânărul Tudor a intrat de la început în voia stăpânului său, pe care l-a servit toată viaţa cu pricepere şi devotament şi cum bătrânul negustor nu avea copii şi niciun fel de rude, la moarte, i-a lăsat prăvălia cu tot ce se afla în ea, precum şi întreaga avere ce agonisise, i-a pus însă îndatorirea ca să-i poarte numele. De un asemenea noroc se bucurau foarte puţini, iar Tudor Tudorache a continuat şi a extins afacerea binefăcătorului său. În 1805 s-a căsătorit cu Elena, fiica logofătului Fierea, cu care a vieţuit 40 de ani, până în anul 1845, când aceasta a murit. Au avut împreună nouă copii, din care doi au murit de tineri, iar cei rămaşi au fost trei fete şi patru băieţi, şi anume: Costache, Ghiţă, Iancu şi Mihalache. Toţi băieţii s-au ocupat cu comerţul, după ce au făcut practică în prăvălia tatălui lor. Fiii oricărui comerciant erau puşi în acele vremuri să înveţe meseria negustorească, începând prin a face tot serviciul, la rând cu ceilalţi băieţi de prăvălie. Vechii negustori şi-au format copiii la rând cu băieţii de prăvălie, apoi i-au şcolit, învăţându-i cum se ţine o afacere, în primul rând prin câştigarea încrederii viitorilor subalterni. Psihologic, aceştia din urmă nu pot uita că au lucrat cândva alături de mai noul lor stăpân de negustorie.
Peste 200 de negustori erau prezenţi în catastiful firmei sale
Hagi Tudorache a extins afacerea de lipscănie, cumpărând prăvălii şi terenuri prin mai tot Bucureştiul. Deşi nu ştia carte, şi-a creat un păienjeniş negustoresc, ce cuprindea spaţiul dintre Bucureşti şi Leipzig, plus Balcanii. Peste 200 de negustori erau prezenţi în catastiful firmei. A fost chiar ingenios şi în transportul mărfurilor: „El imagină nişte căruţe cu cai, cu coviltir, pline cu marfă aşezată în rafturi ca în prăvălie, pe care le trimitea prin sate şi în care se găseau, pe lângă lucruri de lipscănie, tot felul de lucruri, de care ţărancele aveau nevoie în lucrările lor casnice, ca stambă, pânză, aţă, ace etc”. Aşadar, primele magazine ambulante au fost create la iniţiativa lui Hagi Tudorache, iar afacerea a fost una de mare succes.
Hagi Tudorache a locuit în casele din mahalaua Oţetari, fiind înmormântat în curtea bisericii Oţetari, strada cu acest nume şi biserica omonimă existând şi azi în Bucureşti. Ulterior, mormântul familiei a fost transferat la Cimitirul Bellu. Negustorii au finanţat şi cariere politice, iar familia Hagi Tudorache nu a făcut excepţie. Copiii marelui negustor l-au ajutat băneşte pe Vasile Boierescu să-şi termine studiile de drept la Paris şi tot ei i-au înlesnit alegerea ca deputat, înscriind Hănişorul (un grup de prăvălii de pe uliţa Lipscanilor) pe numele lui, pentru a avea censul cerut de legea electorală de atunci.
Familia Tudorache a avut proprietăți în toate zonele Bucureștiului
Fiul său cel mare, Costache Hagi Tudorache, era un om al schimbărilor. Purta costum “evropenesc” şi făcuse şcoală în Apus. După dezastrul incendiului din martie 1847 (care a distrus multe averi), Costache porneşte o nouă afacere de lipscănie, pentru început în asociere cu Leon Manoach. Între 1849 şi 1852, capitalul afacerii creşte cu 120%, în ciuda vremurilor tulburi ale Valahiei după înfrângerea revoluţiei bonjuriste. Familia Tudorachi, între 1800 şi 1900, a dezvoltat o adevărată investiţie imobiliară. Familia stăpânea încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea prăvălii pe Lipscani, o altă prăvălie în Hanul cu Tei, apoi casele din mahalaua Oţetari (distruse de curând), Hănişorul devenit mai apoi “Pasajul Comercial”, singura bancă românească din oraşul vechi încă din secolul al XIX-lea, “Banca Costache Tudorache” și alte prăvălii în Cavafii Vechi. Dacă privim planul Borroczyn din 1852 şi planul cadastral din anul 1911 vom descoperi întinse proprietăţi avute de “arborele” Tudorachi în toate zonele oraşului: livezi şi vii în zona dealului Filaret şi de-a lungul Căii Şerban Vodă, dar şi de-a lungul Căii Moşilor, spre periferie.
A deţinut o casă în comuna argeşeană Budeasa
În comuna Budeasa, satul Budeasa Mare, se află Casa Hagi Tudorache, clasată în Lista Monumentelor Istorice. Casa este considerată valoare de patrimoniu cultural de interes naţional. Monument de arhitectură populară, Casa Hagi Tudorache datează de la 1762.
M.I.
0 Comentarii