Web Analytics

Greu de neutralizat! Sau cronica unui dosar scandalos… Patronul cu cianurile de la Câmpulung a scăpat de puşcărie după aplicarea legii mai favorabile

de | 14.03.2019 13:03 | Dezvăluiri

Pe 22 iunie 2016, Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a anunţat faptul că procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică au finalizat cercetările şi au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Tofan Vasile şi S.C. Global Eco Center S.R.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri, prevăzută de art. 98, alin. 5, lit. b din O.U.G. nr. 195/2005, modificată şi completată, privind protecţia mediului. E vorba de celebrul dosar al cianurilor de pe platforma Aro.

Faptele din rechizitoriu

Iată ce cuprindea, printre altele, rechizitoriul:
„În cursul anului 2010, în calitate de administrator al S.C. Global Eco Center S.R.L., inculpatul Tofan Vasile nu a luat măsurile de eliminare totală a substanţelor periculoase şi preparatelor din şlamurile provenite de pe platforma L(andmark), care au devenit deşeuri, acestea fiind neîntemeiat declarate deşeuri stabilizate şi astfel transportate la depozitul de deşeuri Glina, în data de 17 septembrie 2010. Astfel, inculpatul Tofan Vasile a dispus, condus şi coordonat activitatea de ecologizare a platformei industriale L. (fostă ARO) din Câmpulung Muscel, dar, prin încălcarea repetată a obligaţiilor legale, nu a luat măsurile de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase din şlamurile provenite din secţia de galvanizare, pe care le-a declarat neîntemeiat deşeuri stabilizate şi a dispus transportarea acestora la depozitul de deşeuri nepericuloase Glina, în data de 17 septembrie 2010, în condiţiile în care caracteristicile fizico-chimice ale deşeurilor depăşeau cu mult valorile limită ale criteriilor de levigabilitate (însuşirea de a putea fi separat prin antrenare, sub formă de suspensie, într-un lichid şi prin sedimentare succesivă) pentru toate categoriile de deşeuri acceptate la toate depozitele de deşeuri din România, indiferent de categoria acestora. În aceste condiţii improprii atingerii obiectivelor stabilite prin întreg ansamblul legislativ privind protecţia mediului, caracterizate prin lipsa unei supravegheri continue şi eficiente a procedurilor de neutralizare/inertizare, nerespectarea procedurilor de prelevare a probelor de deşeuri pentru analizele fizico-chimice, lipsa unei evidenţe care să reflecte în mod real trasabilitatea şi inertizarea deşeurilor, neasigurarea unui spaţiu nepenetrabil de depozitare şi păstrarea în depozit a deşeurilor în lipsa unor criterii de partajare şi protecţie, S.C. Global Eco Center S.R.L. şi-a desfăşurat activitatea de colectare, pretinsă tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor sub directa conducere şi coordonare a administratorului acesteia, inculpatul Tofan Vasile, cu consecinţa obţinerii unor deşeuri care nu puteau să se înscrie în limitele condiţiilor de admitere în depozitele de deşeuri nepericuloase, prevăzute de Ordinul nr. 95 din 12 februarie 2005, privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri, emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. Potrivit rapoartelor de expertiză criminalistică întocmite de experţi din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu sprijinul specialiştilor de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi S.C. W.R. S.R.L., deşeurile analizate fizico-chimic sunt deşeuri de tip nămol sau şlam rezultate din tratarea prin procedee fizico-chimice a apei rezultate din procesele tehnologice de tratare chimică a suprafeţelor metalice (procese de galvanizare, procese de zincare); totodată, s-a determinat pH-ul şi conţinutul de substanţă uscată, prezenţa şi concentraţiile azotului amoniacal, sulfaţilor, cianurilor totale, cromului hexavalent, metalelor grele (cupru, nichel, plumb, zinc), ale hidrocarburilor policiclice aromatice şi ale produselor petroliere totale. Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză concluzionează faptul că obţinerea unor nămoluri/şlamuri cu conţinut de substanţe periculoase a fost cauzată de aplicarea necorespunzătoare şi/sau incompletă a procedurilor de tratare a deşeurilor periculoase – şlamuri galvanice, nerespectarea procedurilor de prelevare a probelor de deşeuri pentru analizele fizico-chimice, trimiterea la ICIM Bucureşti a unei probe prelevate din alte deşeuri decât cele transportate la depozitul Glina, amestecarea deşeurilor la locul de tratare şi depozitare, trimiterea la depozitul Glina a altor deşeuri decât cele pentru care se realizaseră determinările la ICIM Bucureşti. În concluzie, deşeurile în cauză constituie deşeuri periculoase, caracterizate de proprietatea de pericol H 14 – „Ecotoxic” – deşeuri care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate ori întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător, acestea neputând face obiectul unei depozitări în vreunul dintre depozitele din ţară în baza unicului act normativ ce reglementa această activitate – fapt care dovedeşte că pretinsele tehnologii de stabilizare, susţinute de Tofan Vasile şi S.C. Global Eco Center S.R.L. ca fiind realizate, nu au existat ori, dacă s-au efectuat unele activităţi, acestea nu au fost apte să conducă la rezultatele prevăzute de lege. Probele administrate relevă cauzele care au determinat prezenţa peste limitele admise la orice depozitare în România a substanţelor periculoase în deşeurile transportate spre eliminare la data de 17 septembrie 2010 de către S.C. Global Eco Center S.R.L., acestea fiind: nerespectarea ori neefectuarea procedurilor de tratare a deşeurilor periculoase, neaplicarea procedurilor legale de prelevare şi testare a probelor de deşeu, lipsa unei evidenţe care să reflecte în mod real trasabilitatea şi inertizarea deşeurilor, neasigurarea unui spaţiu nepenetrabil de depozitare şi păstrarea în depozit a deşeurilor în lipsa unor criterii de partajare şi protecţie”.

Doi ani în instanţă, cu amânări şi condamnări

În primă instanţă, cauza s-a aflat pe rolul Judecătoriei Câmpulung. Procesul a început în iunie 2017 şi s-a încheiat pe 7 iulie 2018. Debutul a fost greu, practic trecând un an între sesizarea instanţei şi intrarea în fondul problemei. Şi asta pentru că Tofan şi firma aflată în insolvenţă, dar reprezentată prin lichidator, au contestat totul. De la competenţa teritorială a Judecătoriei, la legalitatea actelor întocmite de procurori, solicitând chiar restituirea dosarului la Parchet pentru completarea cercetării penale. Doar că instanţa a respins toate solicitările, în octombrie 2016, dar mai era cale lungă până la începerea procesului. Tofan a reacţionat şi a atacat hotărârea prin care se dădea cale liberă litigiului, iar după alte câteva luni, în martie 2017, Tribunalul Argeş a hotărât să nu îi dea câştig de cauză. Şi, într-un final, a început procesul! Cu hopuri. De la cereri de amânare pentru lipsă de apărător sau imposibilitate de prezentare în instanţă, la martori care au fost citaţi de câteva ori şi unii dintre ei chiar amendaţi pentru lipsă de reacţie, toate acestea au întins durata procesului cale de 11 termene. Şi a mai fost ceva! La începutul lui 2018, Vasile Tofan s-a adresat Curţii de Apel Piteşti cu o cerere de strămutare a procesului de la Câmpulung. În regim de urgenţă, cererea a fost analizată de judecători, iar decizia a fost de neacceptare.
Până la urmă deznodământul a venit în iulie 2018: Tofan a primit cinci ani de închisoare cu executare, iar firma Global Eco Center a fost amendată cu 600.000 de lei.

Apel cu final neaşteptat, după 5 ani cu executare la fond

Şi a urmat apelul, atacarea hotărârii intervenind în mai puţin de o săptămână de la pronunţare. Primul termen la Curtea de Apel a fost pe 31 octombrie, atunci când atât Tofan, cât şi firma, prin reprezentant, au cerut o amânare pentru lipsă de apărare (în primă instanţă, Tofan a avut avocat din oficiu!). O amânare care a dus procesul în ianuarie 2019, atunci când şi apărătorul lui Tofan a cerut şi a obţinut o amânare! Apoi, pe 13 februarie, a apărut altceva: sesizarea Curţii Constituţionale a României cu o excepţie ridicată de inculpaţi asupra temeiurilor legale în baza cărora sunt judecaţi. Şi, în sfârşit, la finele lunii februarie a acestui an, a fost dată pronunţarea: instanţa, rejudecând, înlătură condamnările date de prima instanţă, schimbă încadrarea juridică şi constată că, fiind îndeplinit termenul de prescripţie al răspunderii penale, procesul trebuie să înceteze.

Norocul lui Tofan a fost o lege apărută după săvârşirea faptei

Fără a face paradă de competenţă, voi încerca să explic ceea ce s-a întâmplat. În primă instanţă, Vasile Tofan a intrat sub acuzaţia de săvârşire de infracţiuni la alte legi speciale, în cauză fiind vorba despre Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195 din 2005 privind protecţia mediului. Concret, a fost vorba despre articolul 98, alineatul 5, litera b, care prevede următoarele: „Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani (…) neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri”. Este exact temeiul legal pentru care Tofan a fost trimis în judecată. Şi revin: pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 2 la 7 ani. Situaţie în care termenul de prescripţie este de 8 ani. Altfel spus, fapta a fost săvârşită în anul 2010, trebuia să intervină acte de procedură penală cel mai târziu în septembrie 2018, altfel trecerea timpului ar fi dus la înlăturarea răspunderii penale a autorului.
În mod evident, cum procesul a fost iniţiat în anul 2016, intrând pe rolul Judecătoriei Câmpulung, iar anterior se declanşase urmărirea penală, nu s-a pus problema depăşirii termenului. Şi a intervenit condamnarea! Tofan a făcut apel, s-a ajuns la Curtea de Apel Piteşti, iar instanţa a desfiinţat, în parte, sentinţa de la Judecătorie şi a rejudecat cauza, dar nu în baza aceluiaşi temei legal. Aici trebuie spus că în Codul penal există un articol potrivit căruia, citez, „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Şi a fost găsită legea mai blândă! În anul 2011 a apărut Legea nr. 211 privind regimul deşeurilor, care prevede la articolul 63, alineatul 1, litera b următoarele: „Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă (…) neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase”. Deci, o pedeapsă mai mică, maximul prevăzut fiind de 5 ani de închisoare. Care este termenul de prescripţie în acest caz? „5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani” şi „3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda”. Aşa s-a ajuns la încetarea procesului penal.
De menţionat este faptul că, într-o asemenea situaţie, cel inculpat poate cere continuarea procesului pentru a-şi dovedi nevinovăţia, dar nu este cazul. Faptul că trecerea timpului l-a salvat pe Vasile Tofan nu înseamnă că prima incriminare, cea pe Ordonanţa 195, nu a fost valabilă, ea intervenind în urma întocmirii rechizitoriului procurorilor şi a menţinerii de către instanţă a acestuia prin declanşarea procesului. O incriminare pentru care prima instanţă a dat cinci ani de închisoare şi o amendă de 600.000 de lei, fără ca hotărârea să devină definitivă şi executorie.

Procesul pentru incendiu stă la mâna experţilor

Dacă lucrurile s-au încheiat în privinţa celor petrecute la Glina, nu acelaşi lucru se poate spune despre repercusiunile incendiului produs în octombrie 2013 pe fosta platformă ARO, la depozitul de deşeuri al Global Eco Center, acolo unde încă mai există substanţe periculoase. Procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş au instrumentat cazul, iar în iulie 2017 – deci la aproape patru ani de la comiterea faptei! (atenţie la prescripţie, nu?) – dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Câmpulung. De data aceasta acuzaţiile sunt bazate pe legea mai favorabilă, adică pe Legea nr. 211 privind regimul deşeurilor, fiind vorba exact de acelaşi articol 63 care l-a scăpat de pedeapsă pe Tofan în cazul Glina. Dar se poate spune că noul proces nici măcar nu a început, deşi au trecut aproape doi ani. Iată de ce!

La doar o lună de la înregistrarea dosarului la Judecătorie, lui Tofan i-a venit o altă idee. Nu a mai contestat competenţa teritorială a instanţei, fiindcă era evident faptul că se judeca pentru o faptă petrecută în Câmpulung, dar s-a folosit de acest lucru pentru a cere strămutarea dosarului. Şi a obţinut-o! În octombrie 2017, după ce s-au produs întârzieri cauzate de cererile de amânare ale lui Tofan, Curtea de Apel a decis ca procesul să nu mai fie judecat la Câmpulung. Pe cale de consecinţă, pe 26 octombrie, instanţa musceleană a înaintat cauza Judecătoriei Curtea de Argeş, spre competentă soluţionare. Şi ce credeţi că s-a întâmplat la Curtea de Argeş, acolo unde dosarul a fost înregistrat la începutul lunii noiembrie a anului 2017? Bineînţeles că Vasile Tofan şi firma au contestat totul! Iar în martie 2018, instanţa, după câteva amânări provocate de faptul că Tofan şi compania nu aveau apărător sau nu puteau ajunge la Curtea de Argeş, respinge cererile inculpaţilor. Dar există cale de apel şi în asemenea cazuri, aşa că hai şi pe la Tribunalul Argeş! Acolo unde primul termen nici nu a contat, ca de obicei, iar în luna mai totul a revenit la situaţia din noiembrie 2017, adică la prima instanţă. Şi, ca să fie treaba treabă, la primul termen de judecată s-a constatat faptul că dosarul încă nu venise de la Tribunal, după judecarea contestaţiilor, aşa că s-a dat un termen în iunie 2018, atunci când nimeni nu a putut veni la proces, apoi în septembrie, fiindcă între timp a intervenit vacanţa judecătorească. Şi un alt termen, că aşa a cerut apărătorul inculpaţilor. Apoi s-au mai dus şase înfăţişări fără niciun rezultat, cauza nefiind dezbătută pe fond fiindcă în scenă au intrat „spărgătorii de procese”, adică experţii. Până acum au fost doar doi. Primul a cerut să fie schimbat, instanţa a zis să fie primit, a fost numit un altul, iar la termenul din 26 februarie 2019 şi cel de-al doilea a cerut schimbare. Instanţa, în schimb, a amânat să ia o decizie, aşa că se va hotărî ceva la finalul acestei luni. Ţinând cont de modul de comportament al experţilor – dacă nu vor sau nu pot să se ocupe de caz, nu o fac! – fie vor apărea o nouă figură în proces şi o altă amânare, fie va fi amendat expertul curent şi va urma o amânare.
Cătălin Ioan Butoiu

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii