O fi avut PDL Argeş venituri de peste un milion de lei în 2013, dar nici la capitolul „datorii” nu stă rău. Sau bine! Fostul preşedinte Mircea Andrei a lăsat o codiţă de rest de plată pentru chiria spaţiului folosit timp de un an de organizaţia de partid din Câmpulung. Proprietarul, adică Banca Comercială Română, trimite somaţii de plată lunar, însă fără niciun rezultat. Iar datoria creşte…
Dai un ban, da’
După „victoria de la Vultureşti”, singura din cariera de lider politic a lui Mircea Andrei, amprenta dominaţiei „Stăpânului” trebuia să se manifeste nu doar la ţară, ci şi într-un municipiu fost Capitală a Ţării Româneşti. Aşa s-a făcut că în 2010, la început de toamnă, pedeliştii câmpulungeni s-au mutat de la sediul îngrămădit, dotat cu uşă marcată de sinuciderea prin spânzurare a unei pisici, tocmai în buricul târgului, aproape de kilometrul 0,01 al Câmpulungului: în sediul filialei BCR. Clădire cu vreo trei etaje, parter confundat cu mezaninul, subsol cât cuprinde spaţiul pentru lansarea unei rachete şi ceva acoperiş. Blocul folosit de Bancă putea să mai adăpostească şi birouri pentru toată conducerea de partid, în condiţiile în care epoca de aur a creditelor cu buletinul dispăruse, iar BCR Câmpulung nu mai era sucursală, ci doar o filială cu bancomat. Nivelul activităţii de partid a crescut atunci pe măsura suprafeţei utile de aproape 500 mp care includea spaţii pe două etaje, plus terasă numai bună pentru o ieşire a „Stăpânului” Andrei la salutat de mulţime obedientă şi bine direcţionată la vot.
Pe vremea aceea, fascinaţi de promisiunile liderului judeţean, s-au trezit nişte oameni de afaceri câmpulungeni exact în postura de buni plătitori a chiriei în valoare de 1.573,46 euro pe lună (vreo 6.700 de lei de-ai noştri). Şi au plătit o lună, două… trei, apoi s-a schimbat conducerea locală a partidului şi odată cu ea a plecat şi sursa de bani pentru plata chiriei. Că i-a păsat lui Mircea Andrei – deşi el era titular de contract – nu se poate spune, fiindcă, până la sinuciderea lui politică la localele şi parlamentarele din 2012, s-au strâns restanţele către BCR precum impozitele şi taxele în Guvernarea Ponta! Cu uimirea încă nestăpânită în faţa facturilor cu valori lunare mai mari decât şpaga la permise, cei de la PDL Câmpulung au strâns mai întîi cureaua, apoi au redus spaţiul la un singur etaj, apoi au încercat să plătească datoriile de sute de milioane (de lei). Ca să nu rămână veşnic repetenţi la cursul leu-euro, pedeliştii s-au retras la fostul sediu, mai ales că era al lor pe vecie, iar doar o cămăruţă e cu chirie, chirie pe care o tot uita fostul deputat Sorin Buta printre obligaţiile curente şi deloc împovărătoare. Asta s-a întâmplat prin toamna lui 2012.
Suma reclamată de BCR, aproape 300 milioane lei vechi
La un moment dat părea să se audă un suspin de uşurare de la sediul de pe strada Republicii – ăla mic, înghesuit şi cu pensionari tablagii frecând zarurile în aşteptarea unor vremuri mai bune. Numai că de la fostul sediu etajat, cel de pe Istrate Rizeanu, se auzeau mormăieli provocate de descoperirea unor restanţe. Penalităţi!!! Aşa a început dansul somaţiilor. Câte o dată pe lună, din când în când şi bilunare, plicurile de la BCR au început să apară în cutiuţa poştală a PDL Argeş, în condiţiile în care contractul fusese încheiat între BCR, prin mandatar BCR Real Estate Management, şi Filiala Argeş a partidului cu „buldog” în frunte. Cum s-au făcut, cum s-au desfăcut plăţile restante – nu se ştie, cert este faptul că Banca reclamă resturi de plată pentru 28 de facturi, adică până dincolo de vremea renunţării de către pedeliştii câmpulungeni la chiuvetele cu îngeraşi şi terasa cu vedere către Biserica „Sf. Nicolae”. Suma reclamată ca fiind neîncasată este de 29.371,87 lei, adică o nimica toată faţă de nivelul veniturilor constatat de Autoritatea Electorală la PDL Argeş în 2013. Care a fost de 1 milion lei noi sau 11 miliarde lei vechi.
Aşadar PDL Argeş încă e bun de plată în urma manifestărilor de grandoare ale „Stăpânului” care mişună de câteva luni prin Mişcarea pentru Argeş şi Muscel, o chestie de genul Alianţei pentru Argeş şi Muscel, adică tot cu mărul necopt, însă întreg acum şi doar cu două, nu cu trei frunze. Că nu-l trage nimeni de brăcinar să-l pună la cheltuială, asta nu e de mirare, mai ales că politicienii s-au obişnuit să facă lucruri trăsnite îndeosebi în campaniile electorale, pentru ca apoi să scape de reproşurile vizând promisiunile neonorate sau datoriile neachitate.
Cătălin Ion Butoiu
0 Comentarii