# „Am aflat pe surse că socrul meu se pregătea să vândă Cornul Vânătorului!” # Mariusean Molfea confirmă că familia, adică soția și cele două fiice, l-au stopat pe Liviu Iliescu să vândă restaurantul celor de la Grupul Alcadibo. La nicio săptămână după ce își lua adio de la Restaurantul Cornul Vânătorului, mărturisindu-ne că vrea să se retragă din activitate, Liviu Iliescu a întors-o la 180 de grade. Tranzacția a fost suspendată, iar Constantin Pănescu, unul dintre acționarii grupului de firme Alcadibo, ne-a declarat cât se poate de ferm că negocierile pentru definitivarea vânzării au fost întrerupte fiindcă Liviu Iliescu s-a răzgândit subit. Zilele trecute, dintr-o discuție cu Mariusean Molfea, ginerele patronului de la Cornul Vânătorului, am aflat de la acesta că familia nici măcar nu știa ce pregătea Liviu Iliescu pe ascuns, anume vânzarea restaurantului. Mai multe însă despre cum au reacționat copiii și soția patronului de la Cornul, când au aflat că acesta vrea să vândă afacerea familiei, în interviul de mai jos.
„Socrul meu nu a comunicat foarte bine cu familia lui”
# Întrebare directă, domnule Molfea. De ce nu s-a mai vândut Cornul Vânătorului? Din informațiile noastre, familia s-a opus pe ultima sută de metri acestei vânzări…
– Comunicarea în familie nu a fost la cel mai înalt nivel, din punctul meu de vedere. Asta și din cauza faptului că fata cea mică e plecată în Spania, are un copil mic și o mai ajută și soacra mea, care a plecat după ea. Distanța te face să nu poți comunica prea bine. Eu cred că socrul meu nu a comunicat foarte bine cu familia lui și atunci când noi, familia, am aflat, pe surse, recunosc că nu am fost foarte încântați. Și nu vorbesc neapărat de mine pentru că eu, ca ginere, sunt alipit la familie, vorbesc de cele două fiice, adică de soție și de sora ei din Spania, plus de soacră-mea. Și atunci, pe fondul acestei nemulțumiri, a fost stopată vânzarea urmând să avem niște discuții în familie. Sperăm ca de Paște să ne reunim și atunci să luăm decizii împreună. Așa cum ați spus și dumneavoastră, Cornul Vânătorului este un brand pentru județul Argeș și pentru Pitești, și e păcat să se irosească.
# Cum vedeți dumneavoastră un eventual transfer de proprietate care să vă satisfacă și pe dumneavoastră, ca și familie?
– Deși Cornul Vânătorului nu mi-e străin, ca și afacere, Liviu Iliescu este asociat unic și are puterea de decizie, dumnealui gestionează acolo tot. Acum, că tot m-ați întrebat, nu este obligatoriu să se facă transferul de proprietate, adică vânzarea. Cornul Vânătorului poate fi dat și în administrare, adică managementul să fie făcut de altcineva. În ceea ce privește precontractul cu cei de la Alcadibo, vă mărturisesc că nu știu ce prevedea acesta. De altfel, nu am știut absolut nimic despre vânzare. Și nici soția mea, deși ea desfășoară activitate acolo , se ocupă de hotel… nu a știut nimic.
# Cum ați aflat?
– Vă mărturisesc că am auzit pe surse. Orașul e mic, a venit cineva și mi-a spus. Și atunci am deschis subiectul cu soția, am vorbit și noi amândoi.
# Soacra dumneavoastră cum a reacționat, atunci când a aflat că domnul Liviu Iliescu a semnat acte să vândă Cornul Vânătorului?
– A fost surprinsă, la fel ca și noi. A rămas că vine acasă de Paște și atunci o să avem o discuție cu toții. Trebuie luată în calcul, atât vânzarea, cât și darea în administrare prin aducerea unui management de performanță. Asta dacă decidem că nu mai suntem noi cei mai în măsură să ne ocupăm de Cornul Vânătorului, ca și afacere.
# Totuși, de ce credeți că socrul dumneavoastră a acționat în secret? A vrut să vă sperie pe dumneavoastră, copiii? Ați avut vreo discuție, vreo ceartă în familie sau care ar fi explicația?
– Ne-a speriat un pic, vizavi de vânzare. Ne-a speriat, recunosc. Nu, nu a fost nicio problemă în familie. Ne-a mai întrebat el, a spus ceva de genul că, dacă mă retrag, voi sunteți pregătiți să preluați..? Au mai fost astfel de discuții, dar nu la modul imperativ, nu ca un ultimatum. Cert e că, după apariția în presă a articolelor privind vânzarea, ne-au abordat oamenii și ne-au întrebat: de ce nu luați voi, copiii, afacerea, de ce nu vă implicați…?!
„Prețul pe care l-am citit în ziar m-a zdruncinat”
# Dumneavoastră, personal, ați prefera ca afacerea să rămână în familie?
– Eu așa aș zice, că da. Asta dacă dumnealui se hotărăște, într-adevăr, să se pensioneze ….Dar dacă discuțiile se vor îndrepta spre altceva, ne adaptăm.
# Ați văzut că în acel precontract cu Alcadibo scrie că restaurantul nu se poate vinde până în noiembrie. Altfel trebuie despăgubit Constantin Pănescu cu până la 30% din prețul obținut…
– Am auzit. Repet, însă, nu am văzut contractul. Acesta s-a discutat doar între socrul meu, avocat și partea cealaltă.
# Dar prețul vehiculat pentru vânzare cum vi se pare?
– Eu am văzut 600.000 euro în ziar. Sincer? Acest preț m-a zdruncinat. M-a bulversat. Dacă acesta a fost prețul real, atunci mi se pare absolut ridicol. Prețul poate reprezenta un disconfort pentru familie, el spune multe. Te gândești ce mai urmează, dacă, după atâția ani, prețul este atât de mic?! Trebuie să te gândești foarte bine, când faci pasul ăsta, când vinzi un brand cum e Cornul Vânătorului. Prin urmare, asta am hotârât noi familia. Să ne mai gândim, să mai analizăm și apoi vedem ce facem. Dacă noi suntem prea obosiți, mai sunt alții care au putere de muncă, mai vin niște generații din spate, care se pregătesc. Probabil că așa se și vedea transferul de proprietate, către nepoți. Eu am o fetiță și un băiat, iar cumnata are și ea o fetiță, deci sunt urmași care vin din spate. Asta a fost părerea tuturor, că prețul este ridicol. Concluzia noastră a fost că, deși prețul este un factor important, el nu este singurul element care trebuie luat în considerare.
„Două milioane de euro pentru Cornul Vânătorului începe să fie un preț realist”
# Dumneavoastră, ca ginere al domnului Iliescu, la cât ați evalua afacerea Cornul Vânătorului, având în vedere brandul, activele?
– Valoarea investiției este de câteva milioane bune de euro. Însă un preț de două milioane începe să fie un preț realist. Din puntul meu de vedere, aceasta este o cifră mai aproape de munca depusă și de investițiile făcute. Deși, repet, nu ar acoperi în totalitate munca depusă pentru că, trebuie să știți, s-a muncit foarte mult acolo. Apoi, nici creditul care există (500.000 euro, n.red) nu este foarte împovărător, este eșalonat pe o perioadă de zece ani. Activitatea se poate extinde pentru că până acum s-au organizat doar evenimente de tradiție, nuntă, botez, dar poți să aduci acolo lume bună, anumite evenimente, spectacole. Cornul Vânătorului beneficiază, în primul rând, de un cadru natural de excepție.
# Ce ar trebui să știe un potențial cumpărător de Cornul în momentul în care se va așeza la masa negocierilor? Vă întreb asta în varianta în care, în urma discuției care va avea loc de Paște în familie, se va opta în continuare pe ideea vânzării?
– Un cumpărător de „Cornul” e un afacerist pregătit. Știe ce are de făcut, nu trebuie să-i dau eu sfaturi.
Alina Crângeanu
