Gheorghe Iliescu-Călineşti s-a născut pe 14 iulie 1932, în comuna Călineşti, judeţul Argeş, și a decedat la 12 martie 2002. A fost sculptor român și reprezentant al sculpturii avangardiste. Operele sale au fost prezentate în diverse expoziţii naţionale şi internaţionale; pentru unele dintre ele artistul a fost premiat de foruri de specialitate din România şi de peste hotare. Convins fiind că sculptura mondială a cunoscut un moment de răscruce prin opera lui Constantin Brâncuşi, artistul a urmat aceeaşi cale precum Brâncuşi, imortalizând în lemn, piatră sau bronz idei, nu forme.
O lucrare a artistului este expusă în Palm Beach, Florida
Tatăl artistului, Gheorghe Iliescu, cioplitor în lemn de meserie, este cel care l-a iniţiat în tainele sculpturii. Şcoala primară o urmează în comuna natală, iar mai apoi la Piteşti frecventează cursurile Liceului “Nicolae Bălcescu”. Se înscrie la cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, secţia Sculptură, absolvind în anul 1959. Aici l-a avut ca profesor pe sculptorul Cornel Medrea. Prima expoziţie personală a artistului, care l-a şi consacrat, a avut loc în anul 1966, la Sala Dalles, în Bucureşti. Expoziţia a însemnat mult pentru cariera artistului, mai ales că aceasta i-a adus şi primul mare premiu, Premiul cel mare al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Dintre cele mai importante lucrări ale artistului pot fi amintite următoarele: “Legenda Dochiei” (sculptură în piatră, expusă în Parcul Herăstrău), “Evoluţie” (sculptură în piatră, expusă la Caracal), “Crucifix” (sculptură în lemn, expusă la Krapina, Serbia), “Fereastra” (sculptură în lemn, expusă la Oronsko, Polonia), “Familia II” (sculptură în lemn, expusă la Palm Beach, Florida), “Captarea razelor” (sculptură în piatră, expusă la Arad), “Sfinx” (sculptură expusă la Măgura Buzăului), “Oameni ai pământului” (şase piese sculptate în piatră, Piteşti), “Iancu de Hunedoara” (sculptură în bronz, expusă la Hunedoara), “Pasăre în zbor” (sculptură în bronz, expusă la Bucureşti), “Familia” (sculptură în bronz, 2000, Topoloveni), “Nodul generaţiilor” (sculptură în marmură, 2001, expusă la Piteşti), “Timpul” (“Monumentul Brâncuşi” de la Craiova).
A primit Diploma de onoare a Quadrienalei de Artă Decorativă de la Erfurt – Germania
De-a lungul carierei sale, Gheorghe Iliescu-Călineşti a participat la diferite expoziţii, desfăşurate în mai multe ţări ale lumii precum: Belgia, Italia, Iugoslavia, Germania, Grecia, Turcia, Spania, SUA, Austria, Brazilia. Dintre cele mai importante expoziţii la care a participat pot fi amintite: Bienala Tineretului de la Paris (1967), Bienala Tineretului ”Danubius” de la Bratislava (1968), Bienala de la Veneţia (1972), Bienala de plastică mică de la Padova (1977), Bienala de la Budapesta (1978). La aceste expoziţii lucrările sale au fost apreciate şi premiate, cele mai semnificative distincţii fiind, Diploma de onoare a Quadrienalei de Artă Decorativă de la Erfurt-Germania şi Premiul Academiei Române pe anul 1993.
Ca o recunoaştere a importanţei operei artistului, numele acestuia a fost inclus încă din 1970 într-un dicţionar de artă modernă apărut la Paris. În anul 1986, la Editura Meridiane a apărut o monografie despre Gheorghe Iliescu-Călineşti, sub scriitura lui Cornel Radu Constantinescu. O parte din lucrările sale se găsesc în ţără în muzee şi colecţii particulare din Bucureşti, Galaţi, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Ploieşti, Târgu-Jiu, Timişoara, Constanţa, Bacău, Sibiu, Piteşti, Topoloveni, dar şi în străinătate, la Paris, Palm Beach, Madrid, Roma, Zurich, Moscova, Bruxelles, Viena, Geneva.
Tot ca o recunoaştere a activităţii artistului, dar şi ca un eveniment omagial, Simpozionul internaţional de sculptură desfăşurat la Piteşti poartă numele lui Gheorghe Iliescu-Călineşti.
“Gheorghe Iliescu-Călineşti este, înainte de toate, un creator”
Expoziţia personală de la Sala Dalles din Bucureşti în anul 1966 a constituit o veritabilă rampă de lansare spre afirmarea sa ca sculptor cu reale perspective de confirmare a talentului înnăscut, fiind încununat cu Marele premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Formarea ca artist în contextul afirmării unor curente moderne în sculptura mondială, sesizarea tot mai pronunţată a unor influenţe “străine” exercitate asupra operei sale sculpturale constituie “mobilul” unor inabile şi inamicabile atacuri ale unei critici de artă obediente regimului totalitar, consecvente principiilor estetice promovate de acesta, prin relevarea “îndepărtării” artistului plastic Gheorghe Iliescu-Călineşti de “specificul naţional”, “alinierea” sa la creaţia unor maeştri precum Constantin Brâncuşi şi Dimitrie Paciurea, ale căror sculpturi nu erau întru totul agreate prin prisma ideologică a principiilor “realismului socialist”. În expozeul elogios consacrat artistului plastic muscelean, criticul de artă Bogdan-Alexandru Vişan consideră cu obiectivitate că “Gheorghe Iliescu-Călineşti este, înainte de toate, un creator, înţelegând prin aceasta recursul la tradiţie, dar şi gândirea originală şi căutarea permanentă a unor formule plastice proprii, care să-l exprime înainte de toate pe artist” şi nu “specificul naţional”, prin sesizarea, sub raportul tehnicii adoptate, a limbajului plastic, prin universul formal comun, “înrudiri” evidente cu maeştrii: Henri Spencer Moore [1898-1986] – important sculptor englez, care manifesta un real cult pentru creaţia lui Brâncuşi, afirmând că “el a fost acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure” – şi Alexander Calder [1898-1976], sculptor şi artist american, inventatorul sculpturii mobile. Opera călinesciană, în care se decelează vizibil influenţele exercitate de celebri sculptori menţionaţi ar fi, conform aprecierii criticului de artă, “Sfârlezele”. Integrat cu “amicală” maliţiozitate în categoria “cioplitorilor din tradiţia meşterilor populari”, aluzia la meseria tatălui artistului fiind evidentă, Gheorghe Iliescu-Călineşti îşi croieşte propria cale artistică, racordându-se cu asiduitate la curentele artei moderne.
0 Comentarii