Se spune – și pe bună dreptate – că scriitorii își trăiesc adevărata viață, cea nerefuzată și necenzurată de convenția socială – în textul care ajunge să vadă lumina foii de hârtie. Îmi închipui că așa stau lucrurile și cu profesorul de filosofie, director al Liceului Tehnologic din Domnești, George Baciu, ale cărui „Poeme legănate-n palmă” (Editura „Tiparg”, 2015) au fost lansate joia trecută, la Biblioteca Județeană Argeș.
Croită pe măsura buzunarului de mantou, cartea adună 133 de poezii de dragoste, majoritatea catrene și terține, când suave, cuminți și delicate, când derutant de pasionale, carnale și ludice până la exasperare, așa cum a remarcat prof. Allora Albulescu. Miniaturile lirice ale lui George Baciu pot fi degustate separat, distinct una de cealaltă, dar se pot aranja, la fel de bine, într-un mozaic la îndemâna cititorului, de la prima și până la ultima pagină. Cu o recuzită ușor desuetă, a mai subliniat Allora Albulescu, George Baciu reușește să transmită un mesaj proaspăt, cu încărcătură vizuală puternică, atât de inspirație rurală, cât și citadină.
Prof. Catrinel Popescu a făcut trimitere la erotismul romantic și la inflexiunile filosofice ale textelor, din care a și lecturat, grav, în acord cu bucla muzicală, datorată chitaristului Claudiu Matei și maestrului său, Cristian Matei, a cărui piesă flamenco a produs, vizibil, emoție printre cei din sală.
Prof. Lucian Costache l-a elogiat pe poet pentru civism și pentru calitatea revistei pe care o conduce, „Pietrele Doamnei”. În ce privește versurile serii, s-a pronunțat în favoarea capacității lor speciale, aceea de a ieși în întâmpinarea lectorului, prinzându-l în mreje neîntârziat și definitiv. Prezent și la această lansare a prietenului George Baciu, primarul din Domnești, Nicolae Smădu, a mărturisit că, fără să fie un obișnuit al poeziei, este impresionat de „Poemele legănate-n palmă” mai mult decât de celelalte, poate și pentru că, aici, George Baciu se dezvelește în toată frumusețea și profunzimea sentimentelor lui.
Sfios, autorul le-a mulțumit tuturor pentru gândul cel bun, neuitând să repete că, pentru el, poezia este unica modalitate de a supraviețui. De a-și trăi adevărata viață, îmi îngădui eu – la fel de sfioasă – să-l corectez.
Denisa Popescu
0 Comentarii