Adrian Mutu, fost atacant la Verona, Parma, Juventus, Fiorentina și Cesena, este protagonistul ultimului portret publicat de Gazzetta dello Sport la rubrica «Maledetti» (n.r. – Blestemații): „Cu tehnica și instinctele sale fenomenale, n-a atins fotbalul de top decât în câteva experiențe trecătoare. A jucat cel mai bun fotbal al său la Fiorentina, dar a plătit pentru aroganța și lipsa de experiență. Și s-a pierdut în droguri și dopaj”.
Cum se poate ca un talent incredibil să fi îmbrăcat tricourile unor cluburi europene importante doar pentru trei sezoane? Inter, la începutul carierei în 2000, Chelsea, în 2003-2004, și Juventus, în 2005-2006 (Fiorentina, unde Mutu a evoluat între 2006 și 2011, nu era la nivelul cluburilor mari continentale).
Așadar, cum se explică misterul? Cel mai simplu răspuns e acesta: avea clasă, mișcările sale erau elegante, poseda armonia unui campion, dar n-avea mentalitatea necesară pentru a ajunge la linia de sosire a gloriei”.
Italinii au pus degetul pe rană când i-au scos în evidență slăbiciunile: „Era incomplet și, mai presus de toate, era convins că se afla deja în vârful muntelui, când mai avea de abordat câteva curbe în ac de păr.
Misterul acestui talentat fotbalist irosit se reduce la un singur cuvânt: trufia. Da, Adrian Mutu era mândru, la granița cu aroganța. Era mândru și pe teren când se duela cu apărătorii adverși. Și, mai grav, era trufaș în relațiile cu managerii, antrenorii și coechipierii.
Avea o stimă de sine imensă și îi lipsea abilitatea de a înțelege că această atitudine era o capcană care i-a creat multe probleme. Este o greșeală în care cad mulți tineri tineri talentați”.
Gazzetta dello Sport recunoaște că „Mutu a fost un copil minune și a demonstrat-o în primul sezon la Dinamo, cu titlul de campioană și Cupa României”.
Inter l-a transferat în ianuarie 2000, dar nu i-a fost ușor la Milano. În vestiarul nerazzurro erau mari fotbaliști. „În prima zi în care am ajuns, stăteam lângă Vieri. Apoi au fost Baggio, Ronaldo, Zamorano, Blanc, Zanetti, Panucci. Credeam că nu voi juca niciodată. Nu aveam răbdare, voiam să intru imediat!!”
Mutu a ars destul de repede etapele și cariera sa a luat-o pe o traiectorie ascendentă: „Îndrăzneț și încăpățânat, s-a descurcat bine la Verona. A fost chemat la Parma și prestațiile extraordinare sub comanda lui Prandelli au atras atenția lui Chelsea. Mutu nu a stat pe gânduri când a venit oferta!
Londra era un vis devenit realitate, în sfârșit un punct de cotitură în carieră! Se simțea pregătit pentru marele salt în fotbalul european, dar nu era. Proprietarul Roman Abramovici, al cărui fiu era un fan înfocat al lui Mutu, îl dorise la Chelsea.
Dar Londra s-a dovedit a fi un iad. Un oraș minunat și vast, care pentru un tânăr de puțin peste 20 de ani era un parc de distracții pe care Mutu nu voia niciodată să-l părăsească.
A început să se frecventeze anturajul nepotrivit, nu s-a comportat ca un profesionist serios, a pierdut multe nopți și de prea multe ori a ajuns în paginile tabloidelor. nu la rubrica de fotbal.
Mutu a ieșit pozitiv la cocaină la controlul antidoping. Pe 29 octombrie, a fost concediat de clubul londonez, primind o suspendare de 7 luni (până pe 18 mai 2005) și o amendă de 20.000 de lire sterline din partea Federației Engleze de Fotbal.
Șansa revenirii oferită de Juventus în sezonul 2005-’06 s-a suprapus însă cu scandalul Calciopoli. Dar Mutu a mai primit o șansă: transferul la Fiorentina, în 2006. A purtat tricoul violet cinci ani, probabil cea mai bună perioadă a carierei. „Cu toate acestea, au existat probleme și la Florența, fiindcă îi plăcea să cocheteze mereu cu pericolul, căzând adesea de la înălțime”, notează Gazzetta dello Sport, potrivit gsp.ro.
Ceea ce a rămas e senzația unui talent risipit în vânt din cauza orgoliului și aroganței. Mutu avea picioare fantastice, dar în fotbal, diferența o face, aproape mereu, creierul”, și-a încheiat cotidianul roz povestea celui supranumit de fanii viola „Il Fenomeno”, dar ajuns la rubrica „Blestemații”.
Citește și: Arena Națională, în cărți pentru finala Europa League din 2028 sau 2029
0 Comentarii