Târgul de carte. Cărți, autori, public…
Pe scări în sus, pe scări în jos, pe rafturi, pe mese, pe platforme, pe pereți, plutind parcă în aer, cărți după cărți, alături de alte cărți, zeci de mii de cărți, vagoane de cărți, o mare revărsată de cărți…
Autori. Din țară, de peste hotare, mici, mari – la statură, în celebritate – mai tineri, mai seniori, domni, doamne și domnițe, zeci, sute, poate dincolo de o mie, cine stă să-i numere…
Și public. Oameni de afaceri, politicieni, diplomați, guvernamentali – mai puțini, mai în trecere – mulțimea pensionarilor, mulțimea studenților și elevilor, ziariști, redactori, editori, paparazzi, lume – lume…
Și spectacole: fiecare lansare de carte, fiecare întâlnire cu scriitori, fiecare dezbatere, un spectacol.
Iar în acest spațiu expres și extrem occidental s-a strecurat, cine știe cum, și ceva din bâlciurile de pe vremea lui Anton Pann. De pe vremea teatrului de păpuși cu ”Vasilache și Marioara” și ”Încercarea Puterii”, ”Balaurul cu nouă capete”, ”Omul care înghite săbii”, ”Aruncarea cu cuțite”, ”Turnul Morții”. Și mai existau porumbei, ce zburau din joben și căței care știau să numere, tigri care săreau prin inele de foc și capra călare pe urs și bivolița pe frânghie și șarpele care zicea ”mamă și tată”…
Fiecare carte găzduiește un spectacol: carte de literatură, de memorii, de muzică, de jurnale, de istorie, de filozofie, de istoria filozofiei și filozofia istoriei, de călătorii, de descoperiri geografice, de astrologie, de paranormal, de numerologie, de mistere, de puericultură, de sexologie, de anatomie, cu războaie, cu revoluții, cu dictatori, cu femei fatale, cu viețile sfinților, cu spioni, cu extratereștri, cu vampiri, cu spirite, cu demoni, reliogioase, de bucătărie, de plante medicinale și etnobotanice, sfaturi pentru gospodine, cosmetică, manuale școlare și tratate universitare, albume de artă, dicționare…
Romancieri, povestitori, poeți lirici, poeți narativi, eseiști, critici, istorici și esteți literari, dramaturgi, compilatori, oameni de știință și de pseudoștiință etc., etc., etc.
Bag samă că dacă nu ești un Neagu Djuvara, un Patapievici, un Liiceanu, un Pleșu, un Cărtărescu, o Ana Blandiana, n-ai ce să cauți în târg. Cartea ta, o picătură de apă în ocean, autorul ei, un fir de iarbă în pajiște.
Nu mă sumet la mai mult. Însă așa au fost lucrurile rânduite pe pământ, cine le-o fi rânduit, cu universuri mari, cu universuri mărunțele… Sunt chemat la microfon. Se aunță că Editura Adevărul mi-a publicat cartea ”Kiseleff 10 – Fabrica de Scriitori” într-un tiraj bun, de 3000 de exemplare. Ca niște stâlpi în jurul meu, istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de externe, poetul Dinu Flămând, criticul literar Alex Ștefănescu, poetul Florin Iaru, ziaristul Grigore Cartianu, la care se adaugă regizorul Radu Boroianu. Din Pitești, Octavian Sachelarie, directorul Bibliotecii Județene, Liviu Martin, care mi-a fost redactor de carte la prima ediție, poeta Mona Vâlceanu, scriitorii Mihai Ghițescu și Ion Nelu Vișan, elevi și studenți de la cenaclul din orașul nostru, lume cunoscută, necunoscută, trecători din întâmplare.
De parcă ar fi fost vorbiți, Alex Ștefănescu și Florin Iaru își încep povestea despre cartea mea cu Aurora. Aurora Cornu. Despre care sunt gata să jure că niciodată n-a avut România o poetă atât de frumoasă. În cartea mea, ea este așa cum am cunoscut-o, la vremea când eram amândoi elevi în provincie și am fost chemați la București pentru niște premii câștigate într-un concurs literar național.
Înserarea de după festivitate, ne-am lăsat rătăciți, ținându-ne de mână ca doi copii, pe străzile orașului necunoscut. Până când un tren de noapte mi-a răpit-o din Gara de Nord, pentru totdeauna. Asta am simțit-o chiar de atunci când simțeam cum toată viața mi se scurge în betonul peronului. Niciuna dintre puținele noastre întâlniri de mai târziu nu ne-a apropiat mai mult. S-a căsătorit devreme, cu un ziarist, apoi cu marele scriitor Marin Preda. După care s-a stabilit la Paris, are un apartament, știe Iaru, și la New York, face parte din diaspora românească înalt intelectuală și artistică. Nu știu ce idile o mai fi avut, dar eu am iubit-o mai înainte de ei și mai mult decât toți la un loc.
Și în timp ce Iaru și Ștefănescu se pare că au dat și ei în mintea mea de atunci, eu o caut prin lumea asta, care ne înconjoară, printre copilele acestea care își înmoaie pentru prima dată pana în cerneală: tu ești Cătălina, tu ești Ella, tu ești Bianca, tu ești Ioana, tu ești Mădălina, tu ești Oana? Vă doresc la toate să fiți iubite cât Aurora sau Aida din această carte. Care nu este una erotică pentru că se pot întâlni în ea mari drame și întâmplări cu Arghezi, Călinescu, Camil Petrescu, Nichita Stănescu sau Labiș, Deșliu, Raicu, Ion Gheorghe, Tomozei, Mugur, Ana Blandiana, Doina Sălăjan, Sânziana Pop, Ileana Mălăncioiu…
Cu fiecare carte vândută, ceva se desprinde din mine. Simt că o înstrăinez, că o dau pe mâna și în stăpânirea altora. Nu țipă, nu-mi face semn. Se duce…
Târg. Ne vindem amintirile, gândurile, sentimentele, idealurile, credințele, speranțele, idolii, fetișurile, îndoielile, trăirile, iubitele, iubirile? Ne vindem pe noi? Cum e când ești scriitor și te vrei autentic? Îți pui sufletul pe masă, cu satârul și cântarul lângă el? Te vinzi, te dărui? Cui?
Seduci? Deviezi? Manipulezi? Pe cine?
Târgul iadului? Bălciul deșertăciunilor? Raiul cunoașterii pe pământ? Șansa de pe urmă a oamenilor de hârtie îmbătați cu cerneală?
(Prof. Marin Ioniţă)
