# Deşi aruncarea gunoiului în câmp a devenit sport de masă în oraş. Primarul din Costeşti, Ion Baicea, ţine să demonstreze tuturor că poate cupla sărăcia din oraş cu o împuţiciune care să mute nasul bieţilor locuitori. Mizeria din localitate este cruntă, iar în ce priveşte depozitarea gunoiului menajer sau urban, se lucrează după principiul aruncă fiecare pe unde poate. Cum vechea groapă de gunoi a fost închisă, întrucât devenise un focar de infecţie, acum la Costeşti este o veritabilă haiducie cu deşeurile menajere. Haiducie în care căpetenii sunt chiar oamenii primăriei, obişnuiţi să descarce remorci întregi de gunoaie pe unde apucă. Vă mai amintiţi poate incidentul de acum câteva săptămâni, când un locuitor a filmat cu camera de luat vederi două tractoare ale Primăriei Costeşti, cu remorcile pline de deşeuri, în plină acţiune de azvârlire a conţinutului la vechea groapă, de pe marginea drumului. Reacţia unuia dintre tractorişti în faţa camerei video a fost antologică, el dându-şi pe loc pantalonii jos, pentru a arăta că nu-i pasă defel de puturoasa afacere. Lucrurile nu s-au oprit însă aici. Omul care a făcut filmarea, un fost funcţionar al primăriei, a prezentat-o oficial, împreună cu o sesizare, la Garda de Mediu, organismul abilitat să pună capăt dezastrului ecologic întreţinut chiar de autorităţile locale. Dar, ce să vezi! Inspectorii Gărzii au venit, au văzut, iar apoi au început să plângă pe umărul primarului Baicea, că n-are bani, bietul, să respecte termenele din autorizaţia de mediu, c-o fi, c-o păţi. Dar bani pentru festivaluri, pentru fântâni arteziene şi alte asemenea simandicoseli electorale se găsesc cu prisosinţă. Atitudinea Gărzii de Mediu, care se face că nu vede mizeria cruntă, poate fi explicabilă câtă vreme Baicea este primar portocaliu, la fel ca şefii Gărzii, deci se verifică zicala „corb la corb nu-şi scoate ochii”. Cine pierde însă din această cumetrie instituţională sunt locuitorii din Costeşti, nevoiţi să suporte sărăcia din oraş cuplată şi cu mirosurile pestilenţiale răspândite de gunoiul aruncat în devălmăşie te miri pe unde. M. BĂDESCU
