În cardiologia contemporană se vorbeşte despre substanţe cu acţiune cardiotoxică, unele utilizate pe scară largă. De aceea, considerăm că este necesar ca unele aspecte să fie cunoscute de cititori. Este cunoscut faptul că fumatul şi diabetul distrug arhitectura vasculară şi degradează structura muşchiului cardiac. Mecanismele de acţiune din aceste două cazuri nu sunt însă toxice.
Dr. Adrian Tase: „Un pahar de vin roşu pe zi scade riscul cardiovascular”
Ne vom referi în continuare la: alcool, droguri, metale grele şi chiar unele medicamente în doze mari. Trebuie să reţinem însă că, în secolul nostru, majoritatea medicamentelor de uz cardiovascular realizează, pe lângă efectul farmacologic, şi cardioprotecţie. Din acest motiv, medicamentele contemporane sunt net superioare celor utilizate cu decenii în urmă, când metodele de testare nu erau suficient dezvoltate. După cum spune Adrian Tase, „etanolul este consumat pe toate meridianele. De exemplu, în Statele Unite, 2/3 din populaţie consumă alcool ocazional, iar 10% în cantităţi mari. În ţara noastră acest aspect este mai greu de cuantificat, deoarece compatrioţii noştri nu recunosc întotdeauna consumul de alcool etilic. Potrivit unor studii ştiinţifice aprofundate efectuate în străinătate, un pahar de vin roşu pe zi, mai precis trei până la nouă doze pe săptămână, scade riscul cardiovascular. Efectul benefic se datorează mai puţin alcoolului, cât flavonoizilor care pigmentează vinul roşu. În schimb, alcoolicii cronici şi persoanele în stare de ebrietate sunt mai expuşi riscurilor cardiovasculare majore: hipertensiune arterială, dislipidemie (cu creşterea valorilor sanguine ale colesterolului şi trigliceridelor), angină pectorală, aritmii (de la extrasistole la fibrilaţia atrială), insuficienţă cardiacă sau chiar moarte subită. Atunci când un episod de fibrilaţie atrială apare după o beţie, fibrilaţia este încadrată în sindromul «holiday heart»”.
„Alcoolul etilic poate dăuna miocardului prin mai multe mecanisme”
Alcoolul etilic poate dăuna miocardului prin mai multe mecanisme. În primul rând, etanolul şi metaboliţii săi, acetaldehida şi acetatul pot exercita un efect toxic direct asupra miocardului. În al doilea rând, deficienţa unor vitamine (de ex. tiamina), minerale (de ex. selenium), electroliţi (exemple fiind magneziul, fosforul, potasiul), care uneori apare la consumatorii cronici de alcool, poate influenţa negativ funcţia miocardului. În al treilea rând, unii aditivi utilizaţi în procesul de producţie a băuturilor alcoolice, cum sunt plumbul sau cobaltul, pot fi toxici pentru muşchiul inimii. La nivel microscopic, în muşchiul cardiac se acumulează colagen care contribuie la procesul de fibroză miocardică. Cocaina, un alcaloid extras din frunzele de Erythroxylon coca, este unul dintre cele mai utilizate droguri datorită disponibilităţii la costuri reduse şi administrării facile (oral, intravenos sau intranazal). Atunci când este aplicată local, cocaina este utilă în medicină ca anestezic. Administrată ca drog, dincolo de euforia trecătoare, cocaina este un agent simpatomimetic puternic care poate cauza ischemie miocardică sau chiar infarct. Ea poate produce şi modificări structurale ale cordului cu disfuncţie cardiacă.
„Amfetaminele, utilizate în trecut ca medicamente, sunt în prezent încadrate la droguri, din această categorie făcând parte şi ecstazy (MDMA). Similar cocainei, amfetaminele pot induce vasoconstricţia arterelor coronare cu formare de cheaguri care pot duce la infarct. După ani de consum, inima se dilată şi contracţiile pompei cardiace slăbesc.
Catecolaminele, de exemplu adrenalina, pot fi administrate sau secretate de o tumoră neuroendocrină (feocromocitom, neuroblastom etc.). Excesul secreţiei de adrenalină (ca urmare a stresului) sau administrarea unor medicamente (beta agonişti sau metilxantine) pentru ameliorarea respiraţiei pot duce la tahicardie (creşterea frecvenţei cardiace), aritmii, miocardită acută, cardiomiopatie dilatativă. Uneori este necesară oprirea terapeutică a secreţiei de catecolamine”, precizează doctorul Adrian Tase.
„Orice medicament este cercetat intens înainte de a primi aprobarea de utilizare clinică”
Tot Adrian Tase ne-a mai declarat: „Inhalarea incidentală a unor solvenţi organici, freon etc. prezintă, de asemenea, toxicitate cardiacă. Dintre factorii de mediu, cea mai importantă este expunerea la cobalt, plumb, mercur, antimoniu, arsenic, monoxid de carbon, taliu. Plumbul şi cobaltul, utilizate în procesul de fabricare a ţuicii, respectiv berii, pot avea un efect cardiotoxic aditiv la pacienţii alcoolici. Folosirea tensiometrelor şi termometrelor cu mercur a fost deja interzisă prin lege în Olanda, ca măsură preventivă pentru o eventuală intoxicaţie cu vapori de mercur. Antimoniul este inclus într-un medicament antiparazitar, iar arsenicul în pesticide. Dintre medicamente, unii supresori ai apetitului (utilizaţi în tratamentul farmacologic al obezităţii), unii agenţi antiretrovirali (utilizaţi în tratamentul HIV/SIDA), unele medicamente utilizate în oncologie (citostatice) etc. pot avea efecte cardiotoxice. De această dată, situaţia este sub controlul medicilor, deoarece aceste riscuri sunt cunoscute şi se iau toate măsurile pentru diminuarea lor. În prezent, orice medicament este cercetat intens înainte de a primi aprobarea de utilizare clinică. Multe medicamente contemporane sunt cardioprotective, siguranţa administrării fiind o chestiune la fel de importantă ca eficienţa terapeutică. Mai mult, aceste medicamente cardioprotective pot fi utilizate şi pentru a trata pacienţii cu toxicitate cardiacă. Mişcarea în aer liber şi alimentaţia inteligentă sunt alte două măsuri cardioprotective”.
