De opt ani încoace. În ultima sâmbătă din luna august. Trec fiii Argeșului. Și ai Muscelului. Cei născuți pe aceste meleaguri. Sau stabiliți aici. Se adună la vatră. Din județ, din țară, de prin colțuri de lume. Pentru o zi. Trec și se duc. De unde au venit. În lumea lor. În academii, în universități, în institute de cercetări, în laboratoare, pe șantiere, în alteliere de creație, la planșete de proiecte, la mașini de scris, în redacții, în edituri, în biblioteci.
Cu cine să încep? Cu cine să închei? Nu conteaza! Tot n-ar avea loc în această pagină. De abia încap numele lor în câteva volume masive editate de muzeul din Golești. Fiii noștri, cei mai prețuiți. Pe urmele lui Neagoe Basarab, Meșterului Manole, boierilor Goleșteni de rasă culturală – primul legiuitor al normelor de limbă română, grămăticul Iordache, și întâiul memorialist de călătorii în Europa, Dinicu. Și ale altor mari cărturari și înteiemetori de științe: poeți, artiști plastici, arhitecți, actori… Un Ion Pilat, un Norocea, Bălcescu și Minulescu au trecut și ei pe aici. Vladimir Streinu s-a născut la Teiu… Dar mai degrabă aș dori să stau la sfat cu cei poposiți la Golești. Cu legitimații de fii și fiice ale Argeșului și Muscelului, sau cetățeni de onoare. Cu singurul academician care are domiciliul în Argeș, Gheorghe Păun, din Cetatea Basarabilor, dar mereu în zbor spre universitățile din Spania, din Finlanda, din Japonia, de pe toate meridianele planetei. Deschidem paginile la întâmplare ca pe ale unui Zodiac. Arhiepiscopul P.S Calinic, savantul Constantin Bălăceanu – Stolnici, dramaturgul Paul Eeverac, istoricul Dan Zamfirescu, scriitoarea Gabriela Adameșteanu, scriitorul Mihail Diaconescu, actorii Irina Petrescu, Adriana Trandafir, Mariana Mihuț, Mircea Dinescu, alți slujitori ai teatrului, precum Elena și Ion Focșa, Elena și Constantin Zărnescu, Luminița Borta, regizorul Bogdan Cioabă, medicul savant Constantin Dulcan, jurnaliștii Dana Grecu și Mihai Golescu, creatorii de artă populară Dan și Rodoș. Unii s-au dus, alții mai sunt. Cine mai stă să îi numere? Dar vor rămâne toți în paginile de istorie.
Umbra întemeietorului
Nimeni și nimic nu-l va putea scoate pe Constantin Nicolescu din istoria scrisă și nescrisă a acestei acțiuni, unică în devenirea de secole a județului. Nici dușmanii, nici prietenii nu-l pot arunca în uitare. El a fost întemeietorul, organizatorul, animatorul și conducătorul timp de șapte ani.
Dar acest festival nu a fost singura sa realizare pe plan cultural. Constructor de automobile, doctor în economie. Nu a scris poeme și romane, nu a pictat nici peisaje, nici portrete, nici naturi moarte, nici nuduri apetisante, nu a cântat și nu a dirijat concerte, nu a jucat pe scenă, nu a compus muzică… Dar niciun altul, președinte de județ sau prefect, nu a promovat și nu a susținut cultura cum a facut-o el. A ținut în picioare teatrul care se afla pe buza falimentului, îi datorează mult extinderea Muzeului Județean, Biblioteca „Dinicu Golescu”, festivalurile internaționale, cărțile publicate.
A avut funcții de răspundere și înainte de revoluție. Fostul ucenic la o școală profesională, cu studii liceale la seral, cu facultatea de subingineri, cu studii de economie, ajunge director general la IATSA. Putea să stea cuminte în banca lui. Dar a îndrăznit să întreprindă cu mult mai mult decât era oficial permis. A creat primul holding capitalist în țara socialistă. A riscat. Putea să-și piardă capul. Era ceva împotriva învățăturii comuniste. O experiență înaintea aventurii chineze, de folosire a căilor capitaliste în economia socialistă. Care s-a dovedit aducătoare de beneficii. Păcatele sunt altele, dacă sunt. Justiția își spune cuvântul, opinia publică îl foarfecă. Dar să nu-l degradeze nimeni ca pe soldații dezertori. Nu-i furați meritele reale…
Şi un potenţial candidat la preşedinţie
la poarta muzeului se strâng semnături pentru nu știu ce candidat la alegerile din toamnă. O acțiune neprogramată. Dar se profită de situație. Sute de oameni vin la festival…
Printre cei chemați să primească legitimația de cetățean de onoare este și inginerul Constantin Stroe. Cunoscutul arhitect al Daciei moderne. Fără el n-ar fi putut să supraviețuiască. Este azi cunoscută și căutată în întreaga lume. Aduce venituri importante în bugetul șubred al țării. Constructor iscusit de proiecte manageriale, diplomat înnăscut și versat, cu un prestigiu de necontestat pe plan internațional, experiență bogată, viziune atotcuprinzătoare. Cum de nu s-a găsit niciun partid care să profite de pe urma lui? Ce interese îl țin în umbră? Dar el de ce tace? De ce nu se vâră? De ce nu-și face loc? De ce nu mișcă niciun deget? De ce nu șoptește măcar, iată sunt aici? De ce lasă să treacă timpul peste el până va fi prea târziu? Este adevărat că face foarte mult pentru țară acolo unde este. Dar nu ar face mai mult dacă ar fi mai sus pe scara ierarhică? S-a dovedit, oare, vreun ministru, pe la industrii, pe la transporturi, pe la economie, pe la fonduri europene, mai bun decât el?
Domnule Stroe, nu mai stați pe gânduri. Intrați în competiție. Și voi, cei care întocmiți listele electorale, lăsați urna să decidă.
Au înflorit merii la Goleşti
La Golești au înflorit merii. În prag de toamnă. Am văzut florile pe ramuri, printre fructele coapte. De pus în coronițele mireselor din popor. În cosițele fetelor. În pieptul flăcăilor. Semn bun pentru această sărbătoare.
Sărbătoare de aproape o lună. Cântec, joc și voie bună. Să mai uităm de necazuri. De sărăcie. De politică. De iarna care vine. Este în firea omului să-și mai descrețească și fruntea. Să se mai și bucure. Manifestările s-au ținut lanț. Festivalul internațional de folclor. Expoziții de pictură, de costume populare, de artă plastică, de artizanat, de carte veche, de produse meșteșugărești. Festivalul etnografic, concursul internațional de pictură pentru copii, „Dracula Fest”.
Înfloritul merilor la sfârșit de august pe paralela 45.
Semn bun…
(Prof. Marin Ioniţă)
