Academia Română este cel mai înalt for de știință și de cultură din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită – la 1 august 1867 – Societatea Academică Română, iar în 1879  – Academia Română.

Discursurile de recepție și răspunsurile la acestea reprezintă un capitol de mare însemnătate în activitatea Academiei, deoarece membrii titulari se străduiau să înfățișeze, într-o formă elevată, cu valențe științifice incontestabile, ceea ce s-a realizat mai de preț în cultura și civilizația românească. Citind discursurile de recepție, cunoști și curățenia spirituală a celor ce le rosteau, și dragostea  lor de țară, și felul în care o gândeau în viitor, în care se identificau cu marile idealuri ale poporului român, dorința lor reală, profundă, de a munci pentru realizarea acestora. Discursurile rostite la Academia Română înfățișează portretul spiritual al înaintașului în scaunul academic, virtuțile și realizările de valoare ale acestuia, solidaritatea și continuitatea dintre generații.
Biblioteca Județeană DINICU GOLESCU Argeș marchează 150 de ani de la înființarea Societății Academice Române, prin expoziția de discursuri de recepție ale membrilor Academiei, din perioada 1869-1912, expoziție care va sta pe simezele de la etajul al doilea toată luna aprilie.
Cel dintâi discurs de recepție, rostit sub cupola Societății Academice Române, în septembrie 1869, a fost al lui Alexandru Papiu Ilarian, despre ,,Viața, operele și ideile lui Georgiu Șincai”, cu o valoare științifică și culturală remarcabilă asupra orizontului cultural-ideologic european al acelor vremuri.
Ioan Bianu, în discursul său de recepție, ,,Despre introducerea limbii românești în biserica românilor”, face elogiul Academiei, care la începuturile ei a fost înconjurată de o atmosferă, de o solemnitate deosebită…”.

Nicolae Iorga a avut un discurs de recepție extrem de elevat

Nicolae Gane s-a hotărât să-l prezinte pe ,,geniul romantic, Bogdan Petriceicu Hasdeu”, acel titan al filologiei și istoriei, pe care l-a înfățișat în multiplicitatea activităților sale și mai cu seamă din perspectiva impresionantului său Etymologicum Magnum Romaniae și a Istoriei critice a românilor, cărora Gane le-a pătruns înțelesul și le-a prețuit importanța.
Discursul de recepție al lui Nicolae Iorga a însemnat o radicală schimbare în înțelegerea semnificației și însemnătății unei prelegeri de asemenea importanță. În ,,Două concepții istorice”, se puneau față în față concepția mai veche, romantică și cea nouă, pozitivistă, care era și concepția proprie cu privire la istorie în general.
Pe lângă elevatul discurs de recepție al lui Nicolae Iorga, se interpun și alte trei, de mai mica însemnătate: al lui M.Sutzu, Despre numismatica română, al generalului Grigore Crăiniceanu, Despre istoria armatei române, și al lui T.V.Stefanelli, care, în discursul său de recepție – Istoricul luptei pentru drept în ținutul Câmpulungului Moldovenesc – subliniază importanța ținutului respectiv, conchizând că locuitorii acestui ținut au luptat cu tenacitate pentru dreptul lor și pentru apărarea moșiei strămoșești.
Scopul și organizarea Societății Academice Române au fost lămurite de membrul fondator, filologul și istoricul August Treboniu Laurian, care socotea că Societatea trebuie să se ocupe cu ,,așezarea bazelor pe care ea are să se razime și cu determinarea câmpului asupra căruia are a se întinde”.