În săptămâna 23-28 iulie, la Câmpulung a avut loc Campionatul Naţional de Box pentru Tineret, o competiţie la care a fost prezent şi cunoscutul antrenor Titi (Prosop) Tudor, cel care i-a descoperit şi antrenat pe campionii mondiali Leonard Doroftei şi Lucian Bute. Antrenor din 1984, fost pugilist de performanţă, din 1972 campion naţional, cu peste cinci turnee internaţionale câştigate, cel supranumit Titi Prosop ne-a acordat un interviu în exclusivitate.
# Ce v-a determinat să faceţi din box o pasiune?
– M-am născut lângă Ploieşti, în comuna Sălciile, judeţul Prahova. Eram elev la Liceul de Chimie, iar când mă duceam în vacanţă la părinţi boxam un sac confecţionat din iută şi umplut cu pământ. Pe scurt, aş spune că a fost şi este o pasiune de copil.
# Care a fost cel mai temut adversar al dumneavoastră?
– Vladimir Kuznetov, am boxat cu el la un turneu în Leningrad. Credeţi-mă, mi-a tras un pumn în cap de am picat, m-am ridicat şi iar am picat. L-am bătut, am luat locul trei acolo, dar îl ţin minte pentru că a fost singurul care m-a doborât în toată viaţa mea.
# Momentul cel mai plăcut?
– În Germania, unde am boxat într-un local. Ringul era în centrul localului, iar la mese se mânca normal. Era pentru prima dată când se arunca cu bani în ring. Am luat în seara aceea peste 300 de mărci, în comparaţie cu diurna de 18 dolari. Atunci am avut intenţia de a rămâne în Germania, însă aş fi transformat un sport în spectacol. Tot de neuitat este şi momentul în care mi s-a făcut „botezul”. Cotoii ringului erau versaţi şi nu puteai să fii printre ei fără „botez”. Ţin minte că plângeam în acea seară de mi se sălta cămaşa. M-au pus să cânt şi să dansez. Era călăul, şeful de raport, judecătorul şi membrii juriului, care dădeau diverse porunci. Dacă nu făceai ceva bine ţi se dădeau cinci batoane, şi batonul era o coardă de cauciuc. Îţi puneau un prosop ud pe fund şi îţi dădeau batoane. Este un „botez” al intrării în lotul naţional, ca să demonstrezi că eşti bărbat. Acum „botezul” nu mai e aşa de crunt.
# Dintre pugiliştii pe care i-aţi antrenat, de care sunteţi mai mândru?
– Este lista lungă, dar de menţionat sunt cei care sunt, acum, în actualitate: Leonard Doroftei, Lucian Bute, Adrian Diaconu, Jo Jo Dan. Sunt antrenorul lotului naţional de juniori şi cu mine au început marea performanţă. Cu Doroftei am sala de la Ploieşti, am rămas împreună.
# Cum l-aţi caracteriza pe Doroftei?
– Doroftei a fost un om atât de îndrăgostit de acest sport, încât cred că puţini vor putea ajunge ca el. Pentru el conta doar antrenamentul, meciul şi cititul. A fost cel mai bun copil al meu. Şi Bute a fost un băiat extraordinar. Sunt mulţi copii care ar trebui menţionaţi, sunt prea mulţi. Dacă aş mai scoate un Doroftei aş fi un om împlinit.   
# Îl aveţi deja în vizor pe viitorul campion mondial?
– Jugan Gheorghe, de la Iaşi, ar putea fi un nou Doroftei. Cel mai mare duşman al nostru este cântarul, este un sport greu, care cere multe sacrificii.

„Doroftei vrea să mai facă un meci de istorie”

# Care sunt, în opinia dumneavoastră, valorile boxului câmpulungean?
– Sunt multe valori la Câmpulung. Dau doar un exemplu. Aici, la Câmpulung, este un om deosebit, antrenorul Constantin Dia, care a lucrat cu mine zece ani la lotul de juniori şi împreună cu el am scos performanţă. Câmpulungul a avut şi are mulţi băieţi buni.
# Care v-a fost băiatul de suflet?
– Doroftei doreşte să mai facă un meci de istorie, anul viitor, pe stadionul din Ploieşti. Deja sunt discuţii cu adversarul. Îl voi ţine pe Doroftei lângă mine pentru a-i preda ştafeta de antrenor. A fost şi este un băiat extraordinar. Cele două legende vii sunt Leonard Doroftei şi Lucian Bute. 
# Ce este în spatele suspendării Federaţiei Române de Box de către AIBA, cu riscul ca pugiliştii noştri să nu mai poată participa la competiţiile internaţionale?
– Dacă până în 30 septembrie nu ne schimbăm conducerea la Federaţie vom fi în situaţia de a nu mai avea Federaţie în România pentru următorii doi ani. Politicul nu ar trebui să intre în lumea sportului. Trebuie să găsim oameni de conducere care să ştie ce este sportul. Avem legende ale sportului, oameni din sport care ar putea fi numiţi în conducerea mişcării sportive. Recent, la un interviu în Elveţia am spus toate aceste lucruri. În România de acum, boxul este în pericol. De vină este Rudel Obreja, pe care AIBA nu îl mai vrea la conducerea federaţiei.
# Pe mâna dumneavostră am observat un tatuaj, chipul lui Isus răstignit. Ce v-a determinat să-l faceţi?
– În 2005 am fost la campionatele europene din Ungaria şi în primele zile mi-au pierdut patru sportivi. Am zis că e ceva necurat. Am trecut pe lângă un salon de tatuaje şi l-am făcut. Parcă lucrurile s-au schimbat de atunci. Credinţa!  
Ioana ŞTEFAN