Născut în comuna Godeni din fostul judeţ Muscel, Eugeniu Proca, unic fiu al ţăranului Gh. C. Proca şi al Mariei a fost de mic cu drag de carte. A absolvit în anul 1945 Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung Muscel, cel mai vechi oraş din Ţara Românească, cu vestigii din epoca bronzului şi o istorie bogată în evenimente. Cu Diploma de Merit obţinută, se înscrie la cursurile Secţiei de Medicină Militară a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, de unde, pentru motive neîntemeiate, va fi exclus în anul al patrulea, îngăduindu-i-se totuşi să-şi încheie studiile ca student civil la Facultatea străjuită de statuia generalului-întemeietor, dr. Carol Davila, facultate pe care o va absolvi în 1953.
La 30 de ani își susține teza de doctorat
Deşi şef de promoţie, Proca a fost repartizat în regiunea Bacău unde a funcționat medic consultant la policlinica din Comăneşti şi la mina de cărbuni „Lumina“. Promovează concursul de selecţie organizat de IMF Bucureşti, devenind o scurtă perioadă preparator la Anatomie, apoi asistent universitar la Clinica Chirurgicală. Din 1953 şi până în 1957, a fost „aspirant“ în ştiinţe cu frecvenţă, drept câştigat prin concurs, iar în 1957, la numai 30 de ani, îşi susţine teza de doctorat intitulată „Insuficienţa renală acută, fiziopatologie, diagnostic şi tratament“. În ceea ce privește pregătirea sa profesională trebuie amintit că Eugeniu Proca a fost secretar al Secţiei de Chirurgie a Filialei USSM Bucureşti și al revistei de Chirurgie. A activat în cadrul Uniunii Naţionale a Studenţilor din România, ţinând conferinţe la fabrica de bere „Luther“, devenită Griviţa, şi la „Adesgo“, fabrica producătoare de ciorapi şi lenjerie. Musceleanul nostru a fost responsabil cu asigurările sociale în grupa sindicală și s-a implicat în activităţi sportive şi artistice. Bazându-se pe vocaţia şi îndemânarea sa de chirurg, elevul profesorilor Petre Herescu, întemeietorul învăţământului naţional urologic, N. Hortolomei, un „model paideic“, cum îl califică prof. dr. Irinel Popescu pe marele înaintaş şi Th. Burghele, Eugeniu Proca poate deschide acum lacătul ferecat multora către scara ascensiunii rapide profesionale, sociale, politice.
Este considerat creatorul Şcolii moderne de Urologie din România
Eugeniu Proca devine medic primar, obţine titlul de doctor docent, ajunge conferenţiar universitar în anul 1969, va fi profesor în 1974, iar în anul următor şef al Clinicii de Urologie de la Spitalul „Fundeni“. Cu o cultură generală şi medicală vastă, inteligent, expeditiv, tenace, exigent şi meticulos, profesorul Proca instruieşte multe generaţii de studenţi şi rezidenţi şi, alături de un colectiv tânăr, formează o şcoală modernă de urologie din care s-au ridicat mulţi şefi de secţii urologice, la spitalele judeţene din ţară. În anul 1980, Eugeniu Proca face primul transplant renal la om şi formează o echipă de tineri în acest domeniu. Abordează cu succes chirurgia spaţiului retroperitoneal şi a glandelor suprarenale, urologia oncologică şi cea endoscopică. Activitatea ştiinţifică este reprezentată de elaborarea a peste 400 de lucrări comunicate şi publicate, monografii, cât şi a „Tratatului de patologie chirurgicală”. De asemenea, protagonistul nostru, profesorul Eugeniu Proca, considerat creatorul Şcolii moderne de Urologie a organizat multe simpozioane, conferinţe şi congrese naţionale de urologie pe teme de actualitate, unde s-au stabilit metode terapeutice care au fost aplicate în toată ţara, şi a participat la multe congrese internaţionale. În 1989 a reînfiinţat Societatea Română de Urologie (funcţionase în cadrul Societăţii de Chirurgie) al cărui preşedinte a fost până în 1998, şi a „Revistei române de Urologie“, fiind redactor şef.
Ceaușescu a fost informat direct de starea sa de sănătate
Medicul Eugeniu Proca a fost secretarul general al revistei „Chirurgia“ între anii 1959 și 1975 şi apoi redactor şef între 1975 și 1989. A fost prodecan al Facultăţii de Specializare şi Perfecţionare a Medicilor şi Farmaciştilor, rector al UMF Bucureşti între anii 1976 și 1978 şi ministru al sănătăţii în perioada 1978-1985. Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale şi al altor societăţi medicale naţionale, precum şi internaţionale cum ar fi Asociaţia Europeană Urologică, unde 8 ani a fost în comitetul de conducere, Societatea Balcanică de Urologie sau Societatea Internaţională de Urologie, Eugeniu Proca, în 1996, a fost primit ca membru de onoare al Academiei Române. Trebuie subliniat că Proca a devenit membru supleant al CC al PCR, atât de important încât, suferind la 17 octombrie 1978 un politraumatism prin accident de circulaţie, ministrul adjunct de atunci, dr. Mihail Aldea, îl informează pe secretarul general al partidului, Nicolae Ceauşescu, despre diagnostic, internarea la Elias şi evoluţia favorabilă. La căpătâiul accidentatului s-au aflat în consult somităţi medicale cum ar fi profesorii C. Arseni, I. Juvara, R. Păun, D. Setlacec sau L. Gherasim.
A reînființat Biblioteca Medicală
Din 1975 şi până la numirea ca titular la Ministerul Sănătăţii a profesorului Proca (18 septembrie 1978), fotoliul ministerial va fi ocupat de prof. dr. Radu Păun şi de dr. Nicolae Nicolaescu, doi miniștri „pană“, fără vreo realizare ieşită din comun. Ministrul Eugen Proca s-a împotrivit acestei ipostaze de pasivitate. Nu întotdeauna reuşea. Dominantă era în acea perioadă problematica natalităţii, transferată eronat numai în responsabilitatea corpului medical. Cu diplomaţie, considerându-se reprezentant al breslei şi nu al puterii, Proca face eforturi de a semnala „conducerii de partid şi de stat“ cauzele reale ale „crahului“ natalităţii, ale creşterii mortalităţii materno-infantile și ale deceselor secundare unor avorturi provocate. Ca ministru, realizările sale sunt într-adevăr excepţionale pentru acea perioadă și ne referim la reintroducerea concursului de secundariat şi a examenelor de primariat, reînfiinţarea Bibliotecii Medicale, a ziarului „Muncitorul sanitar“ pe care şi l-a dorit „medicalizat“, salariu preferenţial pentru medicii din Delta Dunării sau deschiderea unor noi spitale. Renumitul profesor a decedat la 7 martie 2004, în Spitalul Fundeni, a doua lui „casă“, acolo unde a dorit să fie îngrijit. Demn de remarcat că în ciuda tuturor performanţelor sale medicale, profesorul Eugen Proca nu-şi găseşte numele pe frontispiciul niciunui spital din România şi nici măcar al Institutului de Urologie de la Fundeni.
(M.I.)
