De multă vreme, ”conducerea superioară” a PSD nu mai are încredere în baronii săi locali când e vorba de județul Argeș. Înainte de a deveni și liberal, Partidul Democrat avea și în acest teritoriu oameni pe care putea să pună bază și care l-au slujit cu credință, cucerind locuri cheie în ierarhia locală. Am putea pomeni, de pildă, de domnul Ion Cârstoiu, ba prefect, ba președinte de consiliu județean, care a ținut bine în mână frâiele puterii chiar într-o perioadă destul de tulbure. Și atât de apreciat a fost acolo sus încât chiar președintele Traian Băsescu a fost prezent la nunta fiului său, pe care l-a și cununat. Dar, uneori, nici cumetriile nu sunt de folos. Cum – necum, s-a ajuns la concluzia că liderii locali de aici nu sunt în stare să facă față concurenței și la soluția aducerii unor prinți străini care să ridice ștacheta. Dar s-a dovedit că nici ei nu sunt investiți cu puteri miraculoase și nu au alte interese mai mari decât cele personale. Ba, de multe ori, luând-o razna pe arătură, pentru că nu cunoșteau bine realitățile locale și erau surzi la sfaturile celor cunoscători ai dedesubturilor politicii. S-au pripit să ia hotărâri trăsnite sau să bâjbâie până cădeau în gropi. Cam aceasta este schița-portret a acelui tânăr pe care un prim-ministru îl numea ”băiatul cu muci în păr” și care nu era deloc prost, într-o anumită privință, din moment ce până la vârsta aceea strânsese o avere considerabilă, deținea o mulțime de terenuri și o sumedenie de firme, unele înregistrate prin Cipru sau pe aiurea, ca să nu plătească impozitul în vistieria românească. Și o casă într-o capitală occidentală, o nevastă din rândul manechinelor superioare și de succes, precum și un dosar doldora care a rămas prăfuit prin rafturile poliției sau justiției. Considerat omul providențial și infalibil al PDL în teritoriu, a hălăduit pe aici vreo 4 ani, dar la vremea confruntării serioase, când a trebuit să cucerească urnele, s-a dovedit nevolnic și a pierdut ciolanul consiliului județean cu toate că partidul său cucerise puterea în țară. Iar în conducerea partidului, unde a mai rămas agățat, Cristian Boureanu se târa în coada elitelor de tipul doamnelor Udrea, Sulfina Barbu sau Roberta Anastase și bravilor bărbați ca Boc, Videanu, Blaga.
Până și Prigoană, ultimul venit, i-a luat-o înainte. S-ar putea spune că, de fapt, la Pitești și-a frânt gâtul.
Dar domnul Mircea Andrei, al doilea coborât cu hârzobul de sus, părea cu mult mai tare în grumaz. De cum a descălecat, a început să pleznească din bici în filială. Primul lucru a fost să pună șaua pe colaboratori și să-i dreseze în așa fel încât să-i asculte comenzile și să-i fie supuși fideli. În al doilea rând, s-a apucat să curețe terenul în direcția puterii. De pildă, a declarat la o consfătuire de taină că-l va pune în cătușe pe actualul președinte al Consiliului Județean, un adversar de temut. Și, din întâmplare sau nu, acest lucru s-a și petrecut peste câteva zile.
Tânăr, dinamic, agitat, ambițios, agresiv, fără a se împiedica în chestiuni de morală, era privit de cei de deasupra ca un învingător sigur. Iar el era și mai convins. Ca să facă gol în jurul său, a căutat să-l înlăture până și pe Gogu Davidescu, prefectul județului, coleg de partid, ca să fie sigur că nu are niciun fel de rival.
Eu, unul, aș putea să-l admir ca personaj literar,.. are toate calitățile și virtuțile unui ”erou al timpului nostru” într-un roman senzațional. Dar așa ceva nu i-ar fi servit la nimic. Deocamdată, a și îngenuncheat și a căzut pe spate în praful drumului neglorios al lui Boureanu. Însă n-ar fi de mirare ca la viitoarele alegeri să-l găsim pe lista de parlamentari, poate cu același succes. Prinții străini nu prind rădăcini pe malurile Argeșului, chiar dacă sunt udați de la centru. Cu mai multă libertate în gândire și în mișcări, fără îndoială că liderii locali ar fi pierdut mai puțin în recentele jocuri politice.
Prof. Marin Ioniță
