# Viaţa merge înainte după divorţ. n # După divorț, militarul cu ambele picioare paralizate pe teatrul de operațiuni din Afganistan încearcă să-și vadă de viață # Sergentul major Ionuț Claudiu Butoi e tolerant și admite că poate a avut și el partea lui de vină în căsnicia cu Corina. După ce Afganistanul i-a furat nu doar o parte din viaţă, ci și din trup și după ce divorţul i-a amputat speranța ca măcar familia să-i rămână întreagă, militarul muscelean Ionuţ Butoi încearcă să supraviețuiască în condițiile date și să rămână optimist.
Tatăl i-a murit, soția l-a părăsit
Singur și consolat cu ideea că nu va mai putea fi considerat vreodată un om normal din punct de vedere fizic, după ce o bombă artizanală i-a paralizat ambele picioare în timpul unei misiuni de luptă pe autostrada spre Khandahar, eroul militar din Câmpulung își continuă disciplinat recuperarea medicală. Cum speranța moare ultima, Ionuț mai crede încă într-o minune, aceea că într-o bună zi va lăsa căruciorul și va putea merge din nou pe propriile picioare. Asta în ciuda faptului că și-a pierdut tatăl (părintele său a murit la numai 54 de ani în urma unui infarct), iar la sfârșitul lunii ianuarie l-a părăsit și soția, după pronunțarea unei sentințe de divorț care-l obligă și la plata unei pensii alimentare de 500 lei. Într-o discuţie amicală, militarul a dovedit toleranță și a avut puterea să recunoască faptul că în divorţul de Corina a avut şi el partea sa de vină: nu a înţeles la timp prin ceea ce trece ea, ca femeie, poate că a mai făcut și el greşeli şi, de aici, au apărut neînțelegerile și decizia finală de a se despărți.
Face recuperare și conduce o mașină cu comenzi manuale
În prezent, eroul militar Ionuț Butoi are un venit lunar de peste 55 de milioane de lei, deci nu se poate spune că se confruntă cu probleme de ordin material. Visează cu ochii deschişi la ziua în care va putea să alerge după fiul său. A citit undeva că americanii lucrează la un cip experimental pentru cei cu membrele inferioare paralizate și speră că o astfel de descoperire a științei să-l repună, cândva, pe picioare. Deși viața a fost vitregă cu el, Ionuț vede partea plină a paharului (un coleg aflat în aceeași misiune cu el în Afganistan, Dragoș Alexandrescu, a murit pe loc), ba chiar își face planuri de viitor. Doreşte ca din toamnă să înceapă cursurile unei facultăţi de psihologie, asta și pentru că toți cei din jurul său îl consideră un bun ascultător și sfătuitor. În paralel, Ionuț îşi va continua şi recuperarea fizică, de câteva ori pe săptămână – acasă, şi de câteva ori pe an – la Băile Felix, acolo unde este fericit că poate ajunge singur şi că nu mai are nevoie tot timpul de cineva care să-l ajute pas cu pas. Ba, mai mult, este şi şofer având o maşină special adaptată nevoilor sale, cu comenzi manuale. Progresele sunt vizibile în recuperarea militarului, iar în plan sentimental a început o relație în care își pune mari speranțe și de la care speră să-l reechilibreze sufletește. Chiar Ionuț ne-a dezvăluit că are o prietenă care i-a redat încrederea în sine, deși nu crede că se va mai căsători oficial vreodată, asta și pentru că despărţirea de Corina, femeia alături de care a stat vreme de unsprezece ani, i-a lăsat un gust amar. Ioana Ştefan
