Iosif Naniescu, ctitorul Catedralei mitropolitane din Iaşi a fost pomenit, de curând, de preoţi şi credincioşi, la împlinirea a 112 ani de când a plecat în lumea veşniciei. Slujba Parastasului a fost săvârşită, după Sfânta Liturghie, de către un sobor de preoţi şi diaconi. Viaţa, activitatea şi virtuţile mitropolitului Iosif Naniescu au fost evocate de pr. prof. dr. Ion Vicovan.
Ctitorul Catedralei mitropolitane din Iaşi
Iosif Naniescu, care este şi ctitorul Catedralei mitropolitane din Iaşi, a fost pomenit în cadrul Sfintei Liturghii, oficiată în străvechiul lăcaş de închinăciune. Pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, a adresat la finalul slujbei un cuvânt de învăţătură în care a amintit că Iosif Naniescu a fost numit încă din timpul vieţii sfânt, continuând să facă referire la viaţa ierarhului înmormântat lângă Catedrala mitropolitană din Iaşi. „Iosif Naniescu s-a născut la începutul veacului al XIX-lea într-o familie preoţească în ţinutul Iaşului, dincolo de Prut. Faptul că s-a născut într-o familie de preot, a făcut ca el să primească o educaţie creştină, profundă, încă din cea mai fragedă copilărie. Dumnezeu a rânduit, ca tatăl său, Anania, să moară de tânăr. În primii zece ani, mai cu seamă, a fost educat de mama sa, Teodosia, care a avut o chemare puternică spre viaţa monahală. Când avea vârsta de 10 ani, mama lui Ioan, cum s-a numit din botez Iosif Naniescu, s-a hotărât să intre în monahism. El, pentru că de foarte timpuriu a primit o educaţie creştină deosebită, a avut o chemare către viaţa monahală, copil fiind. Tânărul Ioan a fost încredinţat unui frate al mamei sale, Teofilact, care era călugăr. Teofilact era ierodiacon la Mănăstirea Frumoasa din Basarabia, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Acolo, tânărul Ioan a deprins primii paşi în viaţa monahală. În 1831, unchiul său, ierodiaconul Teofilact, a venit la Iaşi. Tânărul Ioan a dobândit o evlavie aparte pentru Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi Sfânta Cuvioasă Parascheva. Ajuns în Iaşi, Teofilact a primit ascultarea de a sluji la Mănăstirea «Sfântul Spiridon» din Iaşi şi de a îngriji bolnavii din spital. De aceea, l-a luat lângă sine şi pe tânărul Ioan, nepotul său”, a amintit pr. prof. dr. Ion Vicovan.
Iosif Naniescu, hirotonit arhiereu pentru vrednicia sa
În anul 1833, când mitropolitul Veniamin Costachi a oficiat slujba de sfinţire a pietrei de temelie a Catedralei mitropolitane din Iaşi, tânărul Ioan a fost martor ocular şi rugător în acel moment solemn. „Ulterior, ierodiaconul Teofilact a primit ascultarea de a sluji la Biserica «Sfântul Samuel» din Focşani, care ţinea de Mănăstirea «Sfântul Spiridon». Atunci, Teofilact l-a luat pe nepotul său cu sine. Episcopia Buzăului de atunci era păstorită de episcopul Chesarie, care l-a îndrăgit pe tânărul Ioan şi de aceea l-a tuns în monahism, dându-i numele de călugărie Iosif. Episcopul Chesarie a avut ca părinte duhovnicesc pe întâiul mitropolit al Argeşului, pe nume Iosif. În amintirea părintelui său duhovnicesc i-a dat lui Ioan numele de Iosif. Episcopul Chesarie i-a făcut atunci următoarea urare: «Dacă vei fi harnic, înţelept şi silitor, vei ajunge mare precum a fost ierarhul Iosif». Şi a fost ca părintele duhovnicesc al episcopului Chesarie, ajungând chiar mai mare prin darul Domnului. În anul 1836 s-a deschis Seminarul Teologic din Buzău. Rasoforul Iosif a fost înscris în cea dintâi promoţie a acestui seminar, având profesori deosebiţi, foarte buni, înţelepţi şi evlavioşi. Între alţii, l-a avut ca profesor pe celebrul cântăreţ şi profesor de muzică psaltică Macarie, care l-a inspirat şi l-a determinat pe Iosif să iubească foarte mult muzica psaltică. Din anul 1840 până în anul 1847 a urmat cursurile Şcolii «Sfântul Sava» din Bucureşti. După Revoluţia din 1848, a fost trimis să fie stareţ al unei mănăstiri din Vâlcea, în apropiere de Drăgăşani. Aici a fost hirotonit ieromonah, cu binecuvântarea mitropolitului Nifon al Ţării Româneşti. În anul 1852 a fost proherisit protosinghel de către Sfântul Calinic de la Cernica, pe atunci episcop. După aproape opt ani a fost trimis la o altă mănăstire din părţile Dâmboviţei, care se numea Găişeni. A condus această aşezare monahală până la sfârşitul anului 1863, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a desfiinţat multe mănăstiri. Ulterior, Iosif Naniescu a fost nevoit să activeze ca profesor, mai ales că avea o pregătire temeinică. Pentru vrednicia sa, în mod excepţional, a fost hirotonit episcop cu titulatura de «Mira Lichiei». În anul 1873 a fost numit episcop la Argeş, iar din 1875 până în 1902 a fost mitropolit al Moldovei, sub numele de Iosif al II-lea“, a remarcat decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi.
Râvnitor faţă de cele sfinte şi milostiv
În continuare, pr. prof. dr. Ion Vicovan a punctat activitatea lui Iosif Naniescu ca mitropolit al Moldovei, făcând referire la câteva dintre virtuţile marelui ierarh. „Catedrala mitropolitană din Iaşi a fost începută de mitropolitul Veniamin Costachi. Din păcate nu a finalizat-o. În urma unei greşeli de proiectare, turla mare, aflată între cele patru turnuri laterale, s-a prăbuşit. În vremea în care Iosif a venit ca mitropolit la Iaşi, cel dintâi lucru pe care l-a avut în vedere a fost acela de a finaliza catedrala. Întrucât în 1877 are loc Războiul de independenţă, a amânat lucrările ca să-i ajute pe soldaţii români aflaţi pe front şi pe familiile acestora. După război, au fost reluate lucrările catedralei. Timp de aproape zece ani a adus catedrala în această formă cu mult efort, cu multă osteneală, cu multă rugăciune şi frământare. După sfinţirea din 1887, Iosif Naniescu a adus în catedrală moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Mănăstirea «Sfinţii Trei Ierarhi». Mitropolitul Iosif Naniescu a apărat Biserica într-o perioadă în care era lovită din toate părţile. Pe lângă râvna faţă de cele sfinte şi faţă de rugăciune, o altă virtute a lui Iosif Naniescu a fost milostenia. Noi, cei de astăzi, trebuie să luăm exemplu din pilda vieţii lui“, a subliniat pr. prof. dr. Ion Vicovan.
M.I.
