Web Analytics

“A fost un mort, împuşcat din greşeală, căruia nu i se ştie nici măcar numele complet”

de | 16.12.2010 20:48 | Actualitate

# Revoluţia din Câmpulung, povestită de un martor ocular, Serafim Cotenescu. An de an, în apropierea datei care a marcat revoluţia din decembrie 1989, la Câmpulung apare întrebarea dacă şi aici a fost revoluţie. Răspunsul nu poate fi dat de numărul certificatelor de revoluţionar (încă incert şi necunoscut de nimeni), nici de numele celor care le-au obţinut, ci doar după ceea ce s-a întâmplat de fapt atunci. Amintirile celor care sunt în fruntea „Asociaţiei 22 decembrie 89 Câmpulung” au rămas vii, iar cursul precipitatelor evenimente legate de ultimele zile ale comunismului este relatat şi astăzi cu o oarecare nostalgie şi teamă. Preşedintele revoluţionarilor câmpulungeni, asociaţie cu doar 49 de membri, Serafim Cotenescu, ne-a făcut o serie de declaraţii interesante cu privire la zilele de 22 şi 23 decembrie 1989, aşa cum s-au petrecut la Câmpulung.
Sediul actualei primării a fost ocupat în după amiaza de 22 decembrie 1989, când circa 300 de câmpulungeni s-au adunat pe holurile instituţiei şi au început să cureţe locul de fotografiile lui Nicolae Ceauşescu, de cărţile şi lozincile comuniste. În debandada acelor ore, când plana încă incertitudinea că cineva va mai scăpa viu de acolo, s-au format grupuri de oameni care şi-au împărţit sarcini de pază şi de patrulare. Zvonurile curgeau şiroaie, iar pâlcurile de revoluţionari căutau să vadă de unde va veni pericolul. De la vestea că şoferul de pe atunci al comandantului Miliţiei, nimeni altul decât Ion Voican (soţul funcţionarei de la BCR care a curăţat banii de prin conturile clienţilor), a pus o bombă la Barajul Râuşor, până la căutarea disperată a teroriştilor, sunt doar câteva din secvenţele unor ore de coşmar.  „Ne-am dus cu un ARO de la Armată, cu patru soldaţi, pe cursul apei, şi am găsit o folie aruncată pe apă. Asta era «bomba». Am oprit la Voican şi era în pijamale acasă”, ne-a declarat Serafim Cotenescu.

Revoluţionarii câmpulungeni susţin că au existat terorişti

„Am văzut printre noi, la un moment dat, nişte oameni în halate negre, care au dispărut după o vreme. Nu îi ştia nimeni, doar că au stat printre noi un timp şi s-au evaporat mai apoi. Mai târziu am găsit mitraliere amplasate în turnul de la fosta bancă de lângă Muscelul, pe blocul Rechinilor şi pe Casa de Cultură a Sindicatelor. S-a tras şi cu arma. În zona Policlinicii, într-un gard de metal de la blocuri şi într-o maşină, Dacia, albă. Dar şi în zona Dinicu Golescu, în geamul de la un magazin de vizavi. Eu şi Dorin Popa am fost primii care au intrat în fosta Securitate (n. red. Actualul Centru de Instrucţie Jandarmi Câmpulung) şi ne-am închinat de cât armament era acolo. Ni s-a spus atunci că noroc că au întrerupt comunicaţiile cu Bucureştiul, că beleam p…a!”, îşi aminteşte Cotenescu.

Un mort împuşcat din greşeală

„A fost şi un mort. Împuşcat din greşeală! La controlul de la Gardă, în seara de 22 sau 23 decembrie, nu a oprit unul cu maşina la semnal şi s-a tras. A tras armata! Glonţul a ricoşat şi a omorât un om. Era unul Viciu, om de serviciu la WC-urile de la uzina ARO, de vreo 40 de ani. Nu ştiu dacă avea familie, era de prin Voineşti. După câte ştiu era singur. Nimeni nu mai vorbeşte de el sau de acel incident”, spune preşedintelui revoluţionarilor câmpulungeni. De fapt sunt multe care nu s-au spus, zvonuri care au circulat în furia acelor zile şi care au rămas doar simple amintiri la un pahar între revoluţionari.

Bătut periodic de securitate, pentru că spunea bancuri şi scuipa poza lui Ceauşescu

În amintirile lui Serafim Cotenescu, cele mai vii sunt cele ale anilor dinainte de revoluţie, când datorită unui pseudorevoluţionar (rămas fără certificat după verificări), pe nume Nicolae Proca (cumnat al ultimului primar comunist al Câmpulungului, Ion Ghizdavăţ), a făcut potecă la fosta securitate. „Am fost şofer pe autocar la Casa de Cultură Tudor Muşătescu, în perioada 1987-1990, coleg cu Nicolae Proca, care era metodist şi lucra cu colonelul Udrea. Am aflat din dosar că el mă turna mereu la securitate că spuneam bancuri şi scuipam poza lui Ceuşescu. Mă chemau la securitate, în sediul fostei Miliţii, la etaj. Aveau multe metode de bătaie, dar nu vedeai cine dă în tine. Te băgau şi între câini lupi. Nu vreau să îmi mai aduc aminte. Totuşi vă povestesc un episod, de prin august 1989. M-a chemat o dată maiorul Nicolescu. M-am dus şi m-a pus cu faţa spre uşă. La un moment dat am cerut voie la toaletă, dar mi-au spus că nu am fost chemat să mă duc la toaletă, că o să aibă ei grijă să fac pe mine! Aşa că m-au luat la bătaie, mai «omeneşte», numai la stomac. Aşa bătut, am ieşit afară şi unul înalt şi creţ m-a întrebat ce s-a întâmplat. Am spus că: M-au bătut ăştia! Aşa mi-am mai luat-o încă o dată, şi mai rău. Mai târziu m-a întrebat ce am păţit un prieten din Miliţie. De frică i-am spus că nu am păţit nimic! Cel care mă pâra la securitate, Nicolae Proca, îşi luase şi certificat de revoluţionar, dar i-am spus că ştiu, că am cerut dosarul. Un nemernic…”, şi-a terminat relatarea Serafim Cotenescu.
(Ioana ŞTEFAN)

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii