# Sîmbătă, 15 ianuarie. Anul acesta, ziua de naştere a lui Eminescu a trecut practic neobservată – ne zbatem pentru supravieţuire, ce mai contează un poet din secolul al XIX-lea? În definitiv, Maslow are dreptate – cultura trece prin stomac, nu poţi să te preocupi de metafizică dacă dormi sub un pod. Numai că ceea ce se acceptă la un individ nu se aplică la un stat. Ar fi trebuit ca TVR Cultural, ca serviciu public, să se aplece asupra evenimentului. Şi asta într-o manieră mai deşteaptă decît propaganda comunistă, care îl transformase pe Eminescu într-un prooroc al „luptei maselor populare”. La cît de complexă a fost personalitatea poetului, la cît de dramatică i-a fost moartea, ce film extraordinar s-ar putea face! Americanii au un cult pentru Edgar Allan Poe, fratele damnat al lui Mihai, şi-l exploatează, inclusiv comercial. Noi… De fapt, chestia e generală – nu mai ştim ce să facem cu oamenii excepţionali. Cum să-i interpretăm, dacă ne lipsesc valorile şi ideologia? Ce-a fost Mihai Viteazu, un patriot sau un conchistador? Dar Dimitrie Cantemir – un vîndut al ruşilor sau un iluminat? Ce-a fost Paulescu – un antisemit sau un savant de geniu? Dar Radu Gyr ? Pînă cînd nu ne lămurim (că oamenii sînt complecşi), adoptăm tactica struţului. Cu preţul de rigoare – noile generaţii sînt din ce în ce mai rupte de tot ce-a fost românesc.

# Duminică, 16 ianuarie. He, he, he! Cum se înţelepţesc justiţiarii la bătrîneţe! După ce-a luat legea în propriile mîini, împărţind dreptatea cu Coltul Magnum într-o mie de filme, Clint Eastwood se lasă omorît, în „Grand Torino”, pentru a permite Legii să aducă ordinea într-o Americă schimbată – din ce în ce mai multiculturală şi mai corectă politic. Filmul merită văzut, e la fel de emoţionant ca „Million Dollar Baby”, iar Clint joacă magistral, pe muchia subţire dintre duritate şi fragilitate, dintre fanfaronadă şi sacrificiu. Mi-am şters, pe furiş, o lacrimă – cum ne mai îmbătrînesc idolii! Păcat că nu s-a făcut o ecranizare după „Dark Tower”-ul lui King – Dirty Harry era perfect în rolul Pistolarului…

# Luni, 17 ianuarie. Primesc pe mail un material foarte interesant despre vampirii sociali, din care reţin că ăştia sînt peste tot, uneori deghizaţi chiar în prieteni. Dacă vampirii mitici sugeau sîngele victimelor, vampirii moderni, vampirii de astăzi îşi secătuiesc victimele de energie. Şi sînt de şapte feluri:
1. Vampirul neputinţei.
Acest vampir social suge energia celor din jur spunându-le că nu or să reusească niciodată. Dacă întîlneşte un om care şi-a propus să realizeze ceva, face tot posibilul pentru a-l seca de energie. Îi repetă la nesfîrşit că nu va reuşi niciodată, că este prea greu, că este imposibil sau că este nerealist. Asemenea vampirilor, acesta încearcă să-şi convingă victima să devină una asemenea lui, adică o persoană lipsită de energie şi de încredere în forţele proprii. Recunoaştem rapid acest vampir întrucît nu a realizat mai nimic niciodată şi ca urmare nu permite celor din jurul lui să realizeze ceva.
2. Vampirul invidiei.
Acest vampir atacă acei oameni care au deja realizări. El încearcă să-i convingă pe cei care au realizat ceva că este cu totul întâmplător, puteau să eşueze la fel de bine. El spune că realizările au fost făcute fie pe căi necinstite fie că au ţinut de noroc. Aceşti vampiri invidiază oamenii care au un mic business sau unul mare, îi invidiază pe cei care au acumulat ceva material. Asemenea vampirilor neputinţei, nici ei nu reuşesc să aibă nimic bun în viaţă din simplul motiv că aceste gînduri negative nu vor atrage nimic bun. Este o lege simplă care funcţionează în tot universul. Primeşti ceea ce oferi!
3. Vampirul greşelii.
Acest vampir stă la pândă zile, luni, săptămâni în şir pîndind greşeli. Pe acest vampir îl vom întîlni la tot pasul, la serviciu, în familii, în diferite cercuri sociale. Îl vom recunoaşte uşor întrucît este fericit cînd găseşte victime care au făcut greşeli. Atunci acţionează cu brutalitate. El extrapolează greşeala, reducînd sensul vieţii persoanei în cauză la greşeala respectivă. Acest vampir are avantajul că poate identifica concret o problemă. Scopul acestui vampir este de a distruge încrederea în sine a persoanei şi de a arăta celor din jur acest caz. Cu cît va identifica mai multe victime cu atît se va hrăni mai mult şi va deveni mai puternic.
4. Vampirul conflictelor.
În acest caz avem de-a face cu un vampir rafinat. În forma lui cea mai simplă, el intră în conflict cu diferiţi oameni, secătuindu-i de energie. Forma periculoasă a acestor vampiri sociali este devastatoare cînd generează conflicte între oameni. El dezvoltă strategii prin care reuşeşte să pună două persoane în conflict sau două grupuri. Merge oarecum şi după principiul „Dezbină şi stăpîneşte”.
5. Vampirul Binelui.
Această specie de vampiri este destul de greu de identificat. Ei joacă, de obicei, rolul salavatorilor şi se deosebesc cu greu de salvatorii autentici. Aceşti vampiri simulează că doresc binele semenilor sau al societăţii cînd, de fapt, această atitudine o folosesc doar pentru a deschide uşi. Aceştia sînt un fel de diavoli care umblă cu icoane în mînă. Au o agendă ascunsă, au planuri bine puse la punct, efectele fiind cu atît mai devastatoare cu cît apar mai tîrziu.
6. Vampirul Aroganţei.
Această specie de vampiri sociali se consideră atotştiutori. Ei minimizează orice efort, se consideră superiori şi au un sentiment plăcut cînd cei din jurul lor se simt trişti sau neputincioşi. Vampirul aroganţei pretinde că are toate răspunsurile din lume, singurele opinii adevărate fiind ale lui. El este centrul universului! Îi lipsesc măsura, respectul şi bunul simţ. În esenţă,  acest vampir îşi ascunde propriile slăbiciuni şi neputinţe.
7. Vampirul victimizării.
Aceasta este o specie de vampiri rafinaţi. Ei caută atenţie permanent şi se victimizează. Ei vor să se înconjoare de salvatori, însă nu vor permite nimănui să-i salveze cu adevărat pentru că rolul de victimă este unul pe care-l vor juca toată viaţa. Aceşti vampiri acuză societatea, acuză colegii sau partenerii de viaţă pentru situaţia în care se află. Ei strîng continuu dovezi că sînt victime. Îşi sug de energie potenţialii salvatori, scopul lor fiind acela de a strînge adepţi. Sînt fericiţi dacă fac parte dintr-o dramă unde joacă rolul principal.
Cum ne apărăm de aceşti vampiri?
1. Identificăm corect vampirul cu care avem de-a face.
2. Nu reacţionăm imediat.
3. Încercăm o retragere elegantă (de preferat să ne retragem cu mult înainte de a ne prinde în jocul lor).
4. Dacă sîntem totusi prinşi, este inutil să încercăm să ne luptăm cu ei. Trebuie numai să ducem o luptă cu noi pentru a ne păstra cumpătul, valorile şi direcţiile de acţiune.
(Cristian Cocea)